Spre deosebire de terapiile individuale, în terapia de cuplu atenţia psihoterapeutului nu este focalizată pe problemele unei anumite persoane, ci pe dinamica relaţiilor interpersonale ce se ivesc în interacţiunea dintre cei doi membri ai cuplului.

În terapia cuplurilor, aveți ocazia să vă dezvoltați în relație cu partenerul vostru. Procesul înseamnă că împreună veți investiga și descoperi potențialul care stă în comunicarea dintre voi. Demersul nu constă în evaluarea sau împărțirea vinei. Vei fi învăţat, printre altele, să-ți pui deoparte propriile interpretări și să asculți ceea ce partenerul tău simte şi vrea să exprima.

Se impune a menţiona şi un obiectiv mai puţin cunoscut de către publicul larg: Separarea partenerilor şi încheierea relaţiei într-un mod controlat şi gestionat de către psihoterapeut. Iar acest fapt survine de multe ori fiindcă partenerii, consideră că relaţia conjugală dintre ei nu mai este posibilă.

În acelaşi timp însă, doresc să rămână în continuare în relaţii bune şi să se susţină reciproc pe viitor. Desigur, nevoia de asistenţă este şi mai crescută dacă în cuplu există şi copii, iar complexitatea cazului creşte, evident. Uneori, terapia de cuplu poate fi singura soluție pentru ca doi parteneri să poată continua să trăiască împreună.

Situaţii specifice activităţii de psihoterapie de cuplu

Pe parcursul şedinţelor, terapeutul observă tiparele specifice prin care apare și escaladează conflictul de cuplu. Unul dintre scopurile principale ale psihoterapiei de cuplu constă în găsirea unor comportamente alternative de relaţionare între parteneri şi renunţarea la practică acestor şabloane comportamentale care duc la conflict.

De exemplu, un conflict se poate intensifica deoarece ambii parteneri fac același lucru: ambii ţipă unul la celălalt și se se învinovăţesc unul pe celălalt – fenomenul purtând denumirea de escaladare simetrică. Altă circumstanţă a comportamentelor problematice, poate indica faptul că ambii parteneri se „completează” unul pe celălalt în timpul conflictului: Cu cât un partener solicită celuilalt ajutor în sarcinile de zi cu zi, cu atât este celălalt mai puțin dispus să facă ceva – practică ce se numeşte escaladare complementară.

Aportul psihoterapeutului in cadrul sedintelor de terapie de cuplu

În primul rând, orice terapeut vă adopte o abordare neutră a celor doi afirmând deschis că niciunul dintre parteneri nu este de vină pentru problemele apărute. Terapeutul încearcă activ să construiască o relație de încredere cu partenerii și să creeze un cadru în care ambii își pot exprima sentimentele și nevoile.

Un obiectiv important al terapiei de cuplu este promovarea de către psihoterapeut a autonomiei și responsabilității personale a partenerilor, astfel încât aceștia să fie în măsură să își rezolve problemele în mod independent pe termen lung și să beneficieze de o convieţuire fericită.

Pentru acest fapt, terapeutul acordă o mare importanță resurselor și punctelor forte ale ambilor parteneri – de exemplu, resursele fiecăruia conservate în ciuda tuturor dificultăților.

În consecinţă…

Terapia de cuplu este astfel un demers benefic focalizat pe dezvoltarea capacităţilor de comunicare a partenerilor şi ulterior pe găsirea unor modalităţi comun acceptate de rezolvare a conflictelor.

De asemenea, se va pune mult accent şi pe creşterea sensibilităţii faţă de partener cât şi exersarea şi perfecţionarea empatiei. Aceste tranziţii sunt de obicei de durată, şi se pot realiza cel mai bine cu ajutorul unui moderator care ghidează procesul schimbării.