Cuvintele pericopei evanghelice din această zi ne aduc mărturie despre mustrările Domnului Iisus Hristos la adresa locuitorilor din cetăţile Horazin şi Betsaida. El a săvârşit mai multe minuni, însă cei de acolo au rămas insensibili.
Parcă atunci când citim aceste cuvinte, privim cu oarecare detaşare la cele spuse de Domnul Hristos. Suntem convinşi de faptul că mustrările vizau doar pe cei de atunci şi nu ne implică şi pe noi. Însă nu am citit sau nu am auzit, în nenumărate rânduri, cuvintele şi poruncile Domnului Hristos, dar ne-am văzut de viaţă ca şi mai înainte?
Am trăit cu falsa impresie că cele scrise în Noul Testament au, cel mult, valoare istorică. Şi chiar dacă ar fi aşa, oare ne opreşte cineva să fim morali, ne este interzis să ne ducem viaţa în conformitate cu valorile moralei creştine?
Să ne întrebăm: unde va merge sufletul meu? Se va bucura de vederea lui Dumnezeu sau va merge la osânda veşnică? Cei ce-L iubesc pe Domnul Hristos nu se pierd, ci se înveşnicesc! (Pr. D. Păduraru)