Nu Televiziunea Română este o ruşine naţională (dixit Robert Turcescu), ci acei manageri care de-a lungul
ultimilor trei mandate şi-au folosit competenţele pentru a o ruina.
Nu s-au temut de consecinţe pentru că nimeni, care a produs pagube uriaşe la TVR n-a fost tras la răspundere în justiţie. Câteva precizări:
1. Consiliul de Administraţie al TVR nu a fost informat despre tranzacţia cu Romtelecom şi Dolce. Nu ştim de nici un contract de sublicenţiere (care în mod legal trebuia realizat prin
licitaţie). Eram membri ai administraţiei şi nu agenţi FBI, să cercetăm culoarele ascunse ale unei tranzacţii.
De altfel, la cererile repetate şi insistente ale C.A. nu am putut intra în posesia niciunui contract, de achiziţii film sau de coproducţie, timp de aproape doi ani.
Trei luni am solicitat contractul dubios al Fabricii de Staruri, nu ni s-a dat decât în final o copie de 2 pagini (retranscriere selectivă) pentru că acest contract, ca să permită onorarii mari, era încheiat cu TVR Media nu cu TVR.
Preşedintele Băsescu care uită de la mână până la gură ce declară azi şi ce declară mâine omite, analizând situaţia de la TVR, să ne spună cine l-a propus pe dl. Lăzescu în C.A. şi ca preşedinte director general. Nu aflase domnia sa că în urmă cu zece ani dl. Lăzescu a fost eliberat din funcţia de director executiv tot pentru un contract îndoielnic?
Tot preşedintele laudă „televiziunea în două camere”, cât de dinamică este!!
Acesta este echivalentul teoriei dlui. Băsescu că nu ne trebuie filozofi, ci chelneri şi tinichigii! Televiziunea Publică a avut dintotdeauna emisiuni de educaţie, de cultură,sport, filme şi seriale, programe selecţionate în toate marile festivaluri ale lumii. De la Televiziunea Publică a plecat o generaţie de realizatori care a creat reţetele de succes ale televiziunilor private. Să reduci o televiziune doar la două scaune, în care interlocutorii discută aceeaşi politică fără orizont ni se pare ridicol şi simplificator.
2. Tot preşedintele ne acuză că TVR cumpără „atâta producţie de pe piaţă”!! Ei, aici , a cam nimerit-o. Cei şase din C.A., incriminaţi de dl. Lăzescu şi de dl. Botez, că am corcolit TVR-ul, am luptat ca reforma să însemne o dimensionare corectă a productivităţii personalului şi folosirea, în această perioadă de criză, numai a resurselor interne. Oare nu la
indicaţia Cotroceniului s-au adus jurnaliştii băsişti de la Evenimentul Zilei, 22, şi altele?
Nu a teleportat dl. Lăzescu toţi prietenii domniei sale, moldoveni, aşezându-i în posturi cheie, decizionale şi dându-le hălci de buget! Ce relaţie mai de familie decât aceasta, desigur în sens sicilian, s-a produs de către însuşi dl. Lăzescu, care se plânge de relaţiile interumane din TVR. Când i-am propus, eu sunt o persoană din cele şase, să disponibilizeze acei angajaţi care în ultimii 3-5 ani n-au produs niciun minut de emisie sau pe cei proaspăt angajaţi care aveau 100 de milioane salariu şi trei minute la ştiri s-a blocat. Doamne fereşte, primele victime ar fi fost clienţii politici al Palatului Cotroceni.. Cei şase din Consiliu, cunoscând bine televiziunea am fost primii pledanţi pentru o reformă care să înceapă cu ajustarea retribuţiilor şefilor şi oprirea lor de a câştiga alte sute de milioane peste salariu, din drepturi de autor. Nimic nu s-a realizat pentru că această analiză ar fi presupus ore de muncă, concentrarea pe situaţii studiu, ori domnia sa şi cercul de privilegiaţi aveau alte precipitări. Călătorii în străinătate, înţelegeri dubioase, documente de contrafăcut, bilanţuri financiare în dublu exemplar, unul pentru C.A. şi altul real pentru cancelaria preşedintelui.
3. Dl. Lăzescu se plânge de mulţimea canalelor! Dar nu domnia sa a înfiinţat, fără acordul C.A. alte două noi canale? Cui îi era, în vremuri de criză, necesar TVR Interactiv? În schimb dorea să desfiinţăm televiziunile regionale sau măcar să le construim un departament în TVR care să le poată controla? Şi acum, într-un final domnia sa exprimă acelaşi punct de vedere totalitar: să renunţăm la cele 5 televiziuni regionale!!
4. C.A. nu a ştiut de reţinerea CAS-urilor şi nevărsarea lor la buget. Pe bilanţul din 2011 la capitolul CAS – erau debite 0 şi abia în 21 mai, la presiunea mea o doamnă directoare de la economic ne-a oferit suma enormă pe care TVR o datora bugetului de stat, prin neplătirea CAS-urilor achitate de salariaţi. Cred că a şi fost sancţionată pentru această „nesăbuinţă”.
Sigur că pentru dl. Lăzescu şi dl. Paul Călin Botez (reprezentant al PDL) membrii C.A. care ştiau televiziune erau deranjanţi. Dl. Botez nu cred că a avut timpul să vadă o emisiune de la TVR, aşa încât faptul că noi cei şase ne plângeam de obedienţa servilă a Ştirilor şi a TVR Info, îl deranja. N-avea treabă domnia sa şi desigur, C.A. cu zona editorială (i-am reprodus părerile).
Îl enerva faptul că deţinem exemple de emisiuni de la Ştiri şi din grilă, în general care au scos TVR de pe piaţa media, aducând-o la rating 0. În doi ani nu-mi amintesc ca domnia sa să-şi fi amintit că nu administrăm scaunele de la Tribuna Parlamentului ci un ecran de televiziune.
De altfel, spre deosebire de dl. Botez, Ada Meseşan (tot o reprezentantă a PDL în C.A.) s-a vădit a fi un om extrem de obiectiv şi de bună calitate.
Şi dacă pe ecran lucrurile merg prost, nu te mai mira că instituţia se duce de râpă.
Şi ultima opinie care arată cât de primitiv şi neeuropean gândeşte preşedintele Băsescu este acea aserţiune haiducească după care televiziunea publică a românilor ar trebui desfiinţată.
Şi ce să punem în loc? O măsuţă, două scaune, doi aplaudaci să zicem Pora şi Lupea care cu limba lor cea dulce să-l fericească pe preşedinte. O, ce bine le-ar zice ele cocoţate la amvonul public!