Ieri s-a înregistrat cel mai negativ vot din istoria politică postdecembristă a României. La alegerile prezidenţiale din 2009 scriam că populaţia a avut de ales între frică şi ură. A ales ura, întruchipată de T. Băsescu. Pentru că ura nu naşte decât ură, după trei ani, românilor le-a rămas de ales între ură şi ură.
Cine este principalul artizan al catastrofei PDL? Nimeni altul decât împăratul urii, al cinismului şi dispreţului faţă de oameni şi idei, altele decât ale sale. Anul trecut, T. Băsescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o cămilă şi i-a spulberat orice şansă de redresare, impunându-l încă o dată pe Boc la şefia partidului. El este cel care le-a ţinut vârâte adânc pe gâtul partidului pe ţiitoarele sale politice, E. Udrea şi R. Anastase, cu preţul pierderilor uriaşe de sânge electoral pentru PDL. Pentru plăcerea sa de a fi preşmier, T. Băsescu i-a menţinut pe bicisnicul Boc şi cabinetul său expirat până-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „şpionul” fanfaron Ungureanu.
De mare frumuseţe este ce face acum preşedintele PDL, că al românilor n-a fost niciodată: hăhăie la cafenea cu presa. Cumpără păstârnac românesc de la supermarket şi stă de parole hlizite cu televiziunile. Despre PDL, niciun cuvânt. Căpitanul peştilor, ca să nu zic Căpitanul lui Peşte, cel care declara ritos că un comandant nu-şi părăseşte nava şi se lăuda că şi-a adus întotdeauna echipajul teafăr în port, a abandonat corabia pedelistă ca pe o copaie găurită, după ce tot el a condus-o în stânci.
Dar nu e singurul vinovat. În PDL nu s-au găsit acei oameni lucizi, responsabili şi curajoşi, care să ia, în ceasul al 12-lea, măsuri pentru salvarea partidului pe termen lung. Inclusiv preşedintele neoficial al PDL, Vasile Blaga, care a stat la scuteală, în loc să pună pieptul în faţă şi să iasă cu un mesaj pentru membrii şi simpatizanţii partidului, atâţia câţi mai sunt.
Ceea ce nu înseamnă că USL nu va avea parte de opoziţie în guvernarea sa care se conturează şi dincolo de alegerile din noiembrie. Ponta, Antonescu şi ai lor au câştigat călărind pe valul de ură. Votanţii cu încărcătură negativă sunt însă mobili ca electronii: dacă USL nu reuşeşte să evacueze ura şi să umple golul cu măsuri eficiente, constructive, de relansare economică şi protecţie socială, dacă Ponta şi Antonescu nu vor izbuti să ţină în frâu hoardele de pesedişti şi penelişti gata să se năpustească la caşcaval după atâta vreme de stat cu dinţii la gard, „pocnitorii de ştampilă” nu vor întârzia să se întoarcă împotriva lor.
În sfârşit, partidul Televizor Tomberon, sau invers, pare să aibă aproape 10%: atâta e gradul de alienare mintală al electoratului românesc. Se întâmplă ceea ce am făcut scurtă la mână şi la limbă avertizând: ca şi în cazul PNŢCD în 2000, când CV Tudor şi PRM au fost propulsaţi în prim-planul politicii româneşti, în sorbul creat de scufundarea unui partid mare pot să apară mutanţi politici monstruoşi.
Cristian Tudor Popescu