Dragi concetăţeni, francezii, pe 6 mai, au ales schimbarea şi m-au adus la preşedinţia Republicii. Apreciez onoarea şi sarcina care mă aşteaptă. Mă angajez în faţa voastra să-mi servesc patria cu devotamentul şi spiritul exemplar cerute de aceasta demnitate. Ştiu care sunt exigenţele şi, din acest punct de vedere, adresez un salut lui Nicolas Sarkozy care a condus Franţa timp de cinci ani şi care merita pentru aceasta tot respectul nostru.
Mulţi au aşteptat acest moment de ani de zile, iar alţii, mai tineri, nu l-au cunoscut vreodată. Unii au avut multe dezamăgiri şi au multe amintiri neplăcute. Sunt mândru că le-am readus speranţa. Îmi imaginez emoţia lor din această seara şi o împărtăşesc. Această emoţie trebuie să fie cea a mândriei, a demnităţii, a responsabilităţii. Schimbarea pe care o propun trebuie să se ridice la înălţimea Franţei. Ea va începe acum.
În această seară nu au fost doi francezi care s-au înfruntat. Nu există decât o singură Franţă, o singură naţiune, unită de acelaşi destin. Fiecare în Franţa va fi tratat în spiritul egalităţii în drepturi şi obligaţii. Fiecare fiu al Republicii nu va fi lăsat deoparte, abandonat, izgonit, discriminat. Iar promisiunea reuşitei va fi onorată pentru împlinirea vieţii şi a destinului personal al fiecăruia.
Prea multe fracturi, prea multe răni, prea multe rupturi ne-au separat concetăţenii. S-a terminat cu ele.
Prima sarcină a unui preşedinte este sa ralieze, să asocieze cetăţenii într-o acţiune comună, pentru a îndeparta obstacolele care ne aşteaptă. Ele sunt numeroase şi sunt grele. Redresarea producţiei pentru a scoate ţara din criză, reducerea deficitelor pentru a gestiona datoria, menţinerea modelului social pentru a asigura tuturor accesul la serviciile publice, egalitatea între oraşele, cartierele, departamentele rurale, prioritatea educaţiei-şcoala ţării va fi angajamentul meu-exigenţa în materie de mediu, reorientarea Europei către creştere economică pentru viitor.
Astăzi, când francezii m-au învestit preşedinte, cer să fiu judecat conform a două angajamente: dreptatea şi tinereţea. Fiecare dintre alegerile mele, dintre deciziile mele se va baza pe aceste criterii: Este corect? Este bine pentru tineri? Şi când mandatul meu se va încheia, mă voi uita la tot ce am făcut pentru ţară şi-mi voi pune aceste două întrebari: Am promovat egalitatea? Am permis noii generaţii să-şi ocupe locul în sânul Republicii?
Am încredere în francezi şi în Franţa, o cunosc bine. Am făcut turul Franţei, am vazut suferinţele, greutăţile mult prea numeroase ale concetăţenilor noştri şi, în acelaşi timp, am văzut atuurile, toate forţele, toate şansele ţării noastre. Ştiu că suntem capabili să trecem de aceste încercări, să ne redresăm, am făcut-o mereu în istoria noastră şi vom reuşi si în cei cinci ani care vin.
Dar astăzi totodată, responsabil fiind pentru viitorul nostru, mai uit şi la Europa care ne priveşte şi sunt sigur că în momentul anunţării rezultatului, acesta este privit cu speranţă în multe ţări europene. Ideea ca în sfârşit austeritatea nu mai poate fi o fatalitate şi că misiunea mea este de a da construcţiei europene o dimensiune de creştere economică, de creare de locuri de muncă şi de prospertate este ceea ce le voi spune cât de curând partenerilor europeni şi mai ales Germaniei, în numele prieteniei care ne leagă şi în numele responsabilităţii pe care o împărţim.
Îmi iubesc ţara şi iubesc francezii şi vreau ca între noi să existe acea relaţie care permite totul şi care se numeşte încredere.
De acum sunt în serviciul Franţei şi mă voi mobiliza pentru a reuşi schimbaea. Aceasta este misiunea mea, aceasta este datoria mea. Sa servesc Republica, să servesc Franţa, dincolo de intersele noastre personale, să servesc cauzele şi valorile pe care le-am exprimat în aceste alegeri şi care vor fi auzite în Franţa şi pretutindeni în Europa şi în lume.
Dragi concetăţeni, francezii, pe 6 mai, au ales schimbarea şi m-au adus la preşedinţia Republicii. Apreciez onoarea şi sarcina care mă aşteaptă. Mă angajez în faţa voastra să-mi servesc patria cu devotamentul şi spiritul exemplar cerute de aceasta demnitate. Ştiu care sunt exigenţele şi, din acest punct de vedere, adresez un salut lui Nicolas Sarkozy care a condus Franţa timp de cinci ani şi care merita pentru aceasta tot respectul nostru.
Mulţi au aşteptat acest moment de ani de zile, iar alţii, mai tineri, nu l-au cunoscut vreodată. Unii au avut multe dezamăgiri şi au multe amintiri neplăcute. Sunt mândru că le-am readus speranţa. Îmi imaginez emoţia lor din această seara şi o împărtăşesc. Această emoţie trebuie să fie cea a mândriei, a demnităţii, a responsabilităţii. Schimbarea pe care o propun trebuie să se ridice la înălţimea Franţei. Ea va începe acum.
În această seară nu au fost doi francezi care s-au înfruntat. Nu există decât o singură Franţă, o singură naţiune, unită de acelaşi destin. Fiecare în Franţa va fi tratat în spiritul egalităţii în drepturi şi obligaţii. Fiecare fiu al Republicii nu va fi lăsat deoparte, abandonat, izgonit, discriminat. Iar promisiunea reuşitei va fi onorată pentru împlinirea vieţii şi a destinului personal al fiecăruia.
Prea multe fracturi, prea multe răni, prea multe rupturi ne-au separat concetăţenii. S-a terminat cu ele.
Prima sarcină a unui preşedinte este sa ralieze, să asocieze cetăţenii într-o acţiune comună, pentru a îndeparta obstacolele care ne aşteaptă. Ele sunt numeroase şi sunt grele. Redresarea producţiei pentru a scoate ţara din criză, reducerea deficitelor pentru a gestiona datoria, menţinerea modelului social pentru a asigura tuturor accesul la serviciile publice, egalitatea între oraşele, cartierele, departamentele rurale, prioritatea educaţiei-şcoala ţării va fi angajamentul meu-exigenţa în materie de mediu, reorientarea Europei către creştere economică pentru viitor.
Astăzi, când francezii m-au învestit preşedinte, cer să fiu judecat conform a două angajamente: dreptatea şi tinereţea. Fiecare dintre alegerile mele, dintre deciziile mele se va baza pe aceste criterii: Este corect? Este bine pentru tineri? Şi când mandatul meu se va încheia, mă voi uita la tot ce am făcut pentru ţară şi-mi voi pune aceste două întrebari: Am promovat egalitatea? Am permis noii generaţii să-şi ocupe locul în sânul Republicii?
Am încredere în francezi şi în Franţa, o cunosc bine. Am făcut turul Franţei, am vazut suferinţele, greutăţile mult prea numeroase ale concetăţenilor noştri şi, în acelaşi timp, am văzut atuurile, toate forţele, toate şansele ţării noastre. Ştiu că suntem capabili să trecem de aceste încercări, să ne redresăm, am făcut-o mereu în istoria noastră şi vom reuşi si în cei cinci ani care vin.
Dar astăzi totodată, responsabil fiind pentru viitorul nostru, mai uit şi la Europa care ne priveşte şi sunt sigur că în momentul anunţării rezultatului, acesta este privit cu speranţă în multe ţări europene. Ideea ca în sfârşit austeritatea nu mai poate fi o fatalitate şi că misiunea mea este de a da construcţiei europene o dimensiune de creştere economică, de creare de locuri de muncă şi de prospertate este ceea ce le voi spune cât de curând partenerilor europeni şi mai ales Germaniei, în numele prieteniei care ne leagă şi în numele responsabilităţii pe care o împărţim.
Îmi iubesc ţara şi iubesc francezii şi vreau ca între noi să existe acea relaţie care permite totul şi care se numeşte încredere.
De acum sunt în serviciul Franţei şi mă voi mobiliza pentru a reuşi schimbaea. Aceasta este misiunea mea, aceasta este datoria mea. Sa servesc Republica, să servesc Franţa, dincolo de intersele noastre personale, să servesc cauzele şi valorile pe care le-am exprimat în aceste alegeri şi care vor fi auzite în Franţa şi pretutindeni în Europa şi în lume.
