”La Ierusalim se celebra sărbătoarea Dedicării templului. Era iarnă. Isus umbla prin templu, prin galeria lui Solomon. Iudeii s-au strâns în jurul lui şi i-au spus: „Până când ai de gând să ne ţii în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o pe faţă!” Issus le-a răspuns: „V-am spus-o, dar nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. Oile mele ascultă glasul meu: eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică: nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem”.
(Ioan 10, 22-30)