”Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.” (Ioan 3, 16-21)

Când vorbim despre Pătimirile şi Învierea Domnului Iisus Hristos este interesant de privit la reacţiile şi cuvintele celor care I-au fost în preajmă în acele zile.
Doamne cel pe care-L iubeşti este bolnav. Doamne cred că Tu eşti Hristosul. Osana, binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Pentru ce s-a făcut această pagubă? Ce-mi veţi da şi eu vi-L voi da vouă? Doamne, Tu oare să-mi speli picioarele? Învăţătorule nu cumva sunt eu? De Tine nu mă voi lepăda. Bucură-te Învăţătorule!
Nu auzi câte mărturisesc împotriva Ta? Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu? Huleşte! Este vinovat de moarte! Nu ştiu ce grăieşti. De ce nu răspunzi nimic? Ce vină are omul acesta? Tu eşti împăratul iudeilor? Ce este adevărul? Iată omul! Răstigneşte-L, răstigneşte-L! După legea noastră, El trebuie să moară.
Am greşit, vânzând sânge nevinovat. Tu vei da seama! Sângele Lui asupra noastră şi a copiilor noştri! Acesta este Iisus împăratul iudeilor. Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta! (Pr. D. Păduraru)