”Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. (Matei 16, 20-24)
Vorbind despre pătimirile şi condamnarea Sa, Domnul Iisus Hristos a amintit ucenicilor Sai că doar cei ce-şi poartă crucea cu responsabilitate pot înţelege acest lucru. Petru L-a sfătuit pe Mântuitorul să nu meargă la Ierusalim şi să fie ţinta umilinţelor şi a josnicei condamnări. Supliciile şi crucificarea Domnului Hristos au avut loc într-o primăvară. A fost poate cea mai tristă dintre toate primăverile de când există lumea aceasta. Însă, dacă ne gândim la Învierea Mântuitorului, putem spune că a fost şi cea mai luminoasă. El a fost sămânţa de primăvară pusă în ogorul proaspăt săpat şi grăpat. Din această sămânţă s-a înălţat semeţ Crucea, iar pe Cruce s-au copt fructele luminoase ale Învierii. Dacă vorbim despre primăvară, să fim cu luare aminte la faptul că toate se înnoiesc. Pentru curăţenia de primăvară în ogorul sufletului să folosim postul, rugăciunea, spovedania şi împărtăşania. Primăvara este anotimpul învierii şi al celor doritori de înviere. (Pr. D. Păduraru)
