La început de primăvară, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Buna Vestire (FOTO – pictură, Leonardo da Vinci), numită în troparul ei „Început al mântuirii” şi „arătarea tainei celei din veci ascunse”. Taina din veci ascunsă este taina întrupării Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei, dar este în acelaşi timp şi taina voii lui Dumnezeu, necunoscută de oameni. Sfinţii Părinţi au arătat că ascultarea şi cunoaşterea voii lui Dumnezeu reprezintă scopul întregii vieţi ascetice a monahilor şi mirenilor.
Sinaxarul praznicului Bunei Vestiri spune că Dumnezeu, care poartă de grijă neamului omenesc ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele mai de jos, a trimis pe Fiul Său cel Unul Născut ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. A voit ca acest lucru să rămână ascuns de diavol şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil la Sfânta Fecioară. Acesta i-a grăit: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”, şi i-a descoperit taina zămislirii Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei fecioresc. Aceea l-a întrebat: „Cum va fi mie aceasta?” Şi el a zis: „Duhul Sfânt va veni asupra ta, şi puterea celui Preaînalt te va umbri”. Iar Fecioara Maria a zis: „Iată roaba Domnului, Fie mie după cuvântul Tău”. Şi îndată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, s-a zămislit în preacuratul ei pântece Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a vrut vindecarea şi mântuirea neamului omenesc
Sfinţii Părinţi au văzut în ascultarea Fecioarei Maria de voinţa lui Dumnezeu şi încuviinţarea „Fie mie după cuvântul Tău” punctul de cotitură al istoriei umane. Momentul în care neamul omenesc s-a ridicat, prin cel mai sfânt reprezentant al lui, Fecioara Maria, din păcat şi din neascultare. Părinţii spun că „obiceiul Scripturii este să se facă o afirmare simplă, fără prea multă iscodire, despre cele greu de înţeles”, şi într-adevăr din Evanghelia Bunei Vestiri se înţelege esenţialul. Dumnezeu a vrut vindecarea şi mântuirea neamului omenesc, iar Fecioara Maria s-a făcut ascultătoare voinţei lui Dumnezeu. Voia Născătoarei de Dumnezeu s-a supus desăvârşit voii lui Dumnezeu. Sfinţii Grigorie Palama şi Teofan al Niceei au văzut în smerenia Fecioarei Maria, în starea ei de nepătimire şi în supunerea faţă de voia lui Dumnezeu o întrupare desăvârşită a idealurilor monahilor şi asceţilor care se nevoiau în diferite chipuri şi îndeosebi cu rugăciunea inimii. Ei au spus că Fecioara Maria este premergătoarea isihaştilor, a călugărilor care căutau liniştirea sufletului şi biruirea patimilor, iar unii autori au vorbit chiar de o viaţă isihastă a Născătoarei de Dumnezeu. Părinţii Bisericii spun că Maica Domnului ar fi locuit de la vârsta de 6 ani până la momentul Bunei Vestiri în Sfânta Sfintelor a Templului din Ierusalim, unde a fost hrănită de îngeri şi prin lucrarea harului a fost curăţită treptat de toate urmările pătimitoare ale păcatului strămoşesc. Sfântul Teofan al Niceei spune că Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai înainte ca Dumnezeu să se unească cu ea, adică mai înainte de momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu. Şi Sfântul Grigorie Palama acordă o importanţă atât de mare Maicii Domnului, încât spune că orice har care este împărtăşit Bisericii de către Dumnezeu nu este despărţit de Maica Domnului, şi că ea este comântuitoarea neamului omenesc alături de Dumnezeu.

Maica Domnului este modelul ascultării de Dumnezeu
Sfântul Dimitrie, mitropolitul Rostovului, vede mântuirea neamului omenesc prin aceste două momente: voinţa lui Dumnezeu ca omul să fie ridicat şi încuviinţarea omului ca el să fie ridicat de Dumnezeu. Mitropolitul mai arată că modelul Bunei Vestiri, în care Dumnezeu binevoieşte, iar Fecioara Maria îşi manifestă voinţa în acord cu vrerea lui Dumnezeu este aplicabil vieţii fiecărui credincios. „Întru Bună Vestirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întruparea Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut cu bunăvoirea lui Dumnezeu Tatăl şi prin umbrirea şi lucrarea Sfântului Duh şi cu împreunăvoinţa Cuvântului. Întru Bună Vestire, voinţa Preacuratei Fecioare a fost împreunată cu voinţa Domnului, că a răspuns îngerului: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!””, spune sfântul mitropolit. Tot el mai arată că omul are două posibilităţi: ascultarea şi neascultarea. Neascultarea de Dumnezeu îl face pe om nelucrător şi mort, nelucrător chiar şi pentru propria mântuire. Ascultarea îl face viu. „Sufletul, până nu se desparte de Dumnezeu prin păcate, este viu şi lucrător, dar cum se smulge de la Dumnezeu, prin căderea în păcate, îndată se face mort şi nelucrător”, completează mitropolitul. (sursa: ziarulumina.ro)