Domnul Iisus Hristos ne numeşte pe noi, urmaşii Săi, „lumina lumii”. Însă, privind la viaţa şi faptele noastre, să ne întrebăm cu sinceritate: mai există vreo rază de lumină în inima sau în sufletul meu?
Găsim fraţi de-ai noştri care parcă fac eforturi pentru a-şi duce viaţa doar prin cele mai întunecate unghere ale delăsării şi dezumanizării. Lumina este simbolul învierii, întunericul este simbolul răutăţii şi păcatului. Dacă noi suntem „lumina lumii”, înţelegem că această lumină are o sursă, există Ceva sau Cineva care o generează.
Domnul Iisus Hristos spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii”. Deci lumina care sălăşluieşte în noi vine din lumina divină a Fiului lui Dumnezeu. Prin viaţa noastră, noi suntem lumină pentru cei din jur? Putem fi lumină dacă săvârşim faptele întunericului?
Viaţa şi faptele noastre să lumineze în lume, iar cei ce le văd să slăvească pe Dumnezeu. Să luăm lumină din Lumină spre mărturie a Învierii Domnului Hristos. (Pr. D. Păduraru)