În lume nu lipseşte exemplul rău, care este foarte contagios: câteodată efectul său contagios este atât de mare, încât duce la păcat chiar şi după ce cauza a dispărut de mult. Iar contaminarea este determinată nu doar de vreun comportament anume de viaţă depravată ci adesea doar de o privire sau de o glumă, deşi oamenii respectivi nici nu-şi dau scama sau nu observă acest lucru. Cum ne putem proteja de astfel de efecte vătămătoare?
Iată câteva căi:
1. Îndepărtează-te de toate situaţiile în care eşti forţat să vezi şi să auzi o mulţime de lucruri rele. Există o societate în care conversaţiile proaste sunt modul obişnuit sau chiar preferat de petrecere a timpului. Există amuzamente din care tendinţa spre plăceri senzuale se alimentează cel mai bine.
Cei cărora le place să frecventeze astfel de medii aduc confuzie în inimile lor şi cad în mrejele ispitei. De aceea nu ceda niciunei invitaţii, oricât ar fi de convingătoare; nici măcar nu încerca să te convingi pe tine că distracţia în aceste locuri este firească şi că exemplul rău nu va avea nici un efect negativ asupra inimii tale.
Astfel, nimic din ceea ce nu este văzut, auzit etc. nu-ţi va veni în minte.
2. Când te întâlneşti cu exemple negative pe neaşteptate sau prin forţa împrejurărilor, încearcă să faci ca acel rău pe care îl vezi să creeze în tine o repulsie faţă de el, repulsie pe care în mod firesc o creează şi trebuie s-o creeze în noi toţi.
Mai mult, întoarce-te imediat către Dumnezeu cu o rugăciune din inimă: „Atotmilostive Doamne! Păzeşte-mă să nu fac niciodată aşa un rău şi chiar amintirea lui să mi se şteargă din minte”. Oricine face aşa ţine în mâna lui un scut puternic împotriva efectelor vătămătoare ale unui exemplu rău.
3. Pentru a te păzi de efectul vătămător al exemplului rău, încearcă să te înarmezi din timp cu reguli bune şi cunoştinţe despre adevărata virtute. Când evreii au fost luaţi în captivitate de babilonieni şi duşi în Babilon, prorocul Ieremia nu s-a temut de nimic altceva pentru captivi, în oraşul în care se aduceau jertfe la idoli, decât pentru faptul că puteau fi atraşi de închinarea la idoli. Şi le-a scris: „Şi veţi vedea în Babilon dumnezei de argint şi de aur şi de lemn purtaţi pe umeri şi care insuflă teamă neamurilor. Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei. Când veţi vedea mulţimea dinaintea şi dinapoia lor închinându-li-se ziceţi mai degrabă în inima voastră: Ţie trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”
Tot astfel trebuie să procedăm şi noi. Când vedem că mulţi oameni sunt idolatrizaţi, iar Fiului lui Dumnezeu Unul născut al Tatălui Ceresc nu I se dă nici o atenţie, când auzim cum păreri nebuneşti şi distrugătoare ale duhului vremii sunt slăvite ca fiind înţelepciune supremă, iar învăţăturii de credinţă creştină i se arată răceală şi chiar dispreţ, când vedem că cele mai multe porunci mântuitoare pentru salvarea sufletelor noastre nemuritoare sunt trecute cu vederea ca fiind ceva neînsemnat, când se afirmă că doar proştii şi naivii pot da crezare acestor porunci, atunci trebuie să spunem imediat în inima noastră: „Iisus Hristos este Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor”, ”ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt”, „şi întru nimeni altul nu este mântuirea”, ”cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, iar cel ce nu va crede se va osândi”.
Când vedem cum mulţi oameni caută cu aviditate fericirea în plăceri senzuale, în bunăstare, în desfătări pe care le consideră înţelepciune; când vedem cum copiii acestei lumi îşi construiesc fericirea lumească prin înşelăciuni şi minciună; când auzim cum pledează pentru ură, răzbunare şi alte patimi, considerând o nebunie să-şi refuze plăceri senzuale, atunci cu hotărâre să zicem în inima noastră, după cum ne învaţă Apostolul: „Suntem creştini, trebuie să împlinim legea lui Hristos”, iar legea lui Hristos cere ca să „ne răstignim trupul împreună cu patimile şi cu poftele”, ”să lepădăm minciuna şi să grăim adevărul” şi să-i lăsăm Domnului răzbunarea, căci „a Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”.
4. În toate situaţiile în care există exemple rele, priveşte imediat la Iisus Hristos, Care este pe deplin îndreptăţit să ne ceară să-L urmăm şi apoi uită-te la milioanele de oameni, care la început au fost mai mult sau mai puţin păcătoşi ca noi, dar care apoi s-au sfinţit în Hristos şi sunt demni de urmat, pentru că L-au urmat pe Hristos în viaţa lor.
Nu urma exemplul care se vede pretutindeni în lume, al răcelii faţă de Dumnezeu, ci exemplul râvnei lui Iisus Hristos şi a sfinţilor, despre care istoria creştină ne înfăţişează atâtea fapte ziditoare. Nu urma exemplul de viaţă păgână care iese la iveală atât de des în lume, ci exemplul de bună-purtare, modestie, sfială, echilibru, cuviinţă, prin care s-au distins sfinţii sau adevăraţii creştini, care au vieţuit mereu nu după legile lumeşti, ci după învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos