Dacă eşti bogat, adică dacă ai mult mai mult decât pentru nevoile de bază ale vieţii tale, iată ce ai de făcut:

1. Să nu crezi, aşa cum mulţi bogaţi nesăbuiţi cred, că bogăţia ta se datorează in­teligenţei, deşteptăciunii sau efortului tău. Deşi tu poate eşti inteligent, deştept, ener­gic cu adevărat, să nu-ţi atribui niciodată dobândirea bogăţiei, ci să gândeşti aşa: cine ţi-a dat inteligenţa?

Cine ţi-a dat şi cine îţi dă sănătate şi putere ca să poţi munci? Ci­ne binecuvântează truda ta cu reuşita pe care o doreşti, în timp ce mulţi alţi oameni, nu mai puţin inteligenţi şi harnici ca tine, de-abia îşi obţin bucata zilnică de pâine?

Şi cine are grijă de bogăţia ta, pe care ai pu­tea să o pierzi în orice clipă din diverse moti­ve? Nu Dumnezeu, Creatorul tău, este Cel care face acest lucru? Nu uita cuvântul lui Dumnezeu: „Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte” (I Regi 2, 7), aşa că nu te mândri cu bogăţia ta, ci fii smerit când eşti bogat, socoteşte-o ca pe un dar de la Dum­nezeu şi mulţumeşte Domnului pentru ea.

2. Când te rogi, să nu ceri niciodată în rugăciunile tale ca belşugul tău material să continue şi mai ales să nu ceri să-ţi sporeas­că bogăţia, pentru că, deşi Dumnezeu dăru­ieşte unora bogăţii, nu se porunceşte să ce­rem bogăţie, ci se spune: „bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea” (Ps. 61,10). Nu-ţi alipi inima de bogăţie, ca să nu te stăpânească şi să devii sclavul ei, ci păstrează-te într-o asemenea relaţie cu ea în­cât te-ai putea descurca uşor şi fără ea când Domnul ar voi să ţi-o ia. Dacă te ataşezi de bogăţie, te va duce imediat spre multe pa­timi, iar sufletul tău va fi în mare pericol.

Domnul Iisus Hristos spune că bogăţia poa­te fi pierzătoare pentru suflet: „un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor” (Mt. 19,23) şi „cei ce vor să se îmbogăţească cad în ispită şi în cursă şi multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzanie” (I Tim. 6, 9), aşa cum ne spune Apostolul Pavel.

Folosindu-te de bogăţie, fereşte-te mai ales să faci ce a făcut bogatul nemilostiv din Evanghelie (Lc. 16, 19-31). În timp ce el se veselea în bogăţie, prefera să dea câini­lor firimiturile de la masa sa decât săracu­lui ce se sfârşea la uşa casei sale. După ce a murit, bogatul s-a aflat imediat în iad (Lc. 16, 23), acolo unde va arde veşnic, nepri­mind nici măcar o picătură de apă de nică­ieri, ca să-şi răcorească limba.