La trei luni după Mondialul-2011 din Noua Zeelandă, un nou ciclu cvadrienal debutează sâmbătă, 4 februarie, odată cu deschiderea Turneului celor 6 naţiuni de rugby, competiţie de tranziţie pentru Franţa, Anglia şi Italia şi de continuitate pentru naţiunile celtice.
În vreme ce jucătorii celor trei mari naţiuni ale Emisferei Sud (Noua Zeelandă, Africa de Sud, Australia) nu-şi vor relua sezonul la cluburi decât pe 24 februarie, cu disputarea Super 15, cei ai Emisferei Nordice sunt deja la în bloc-starturi. Replonjaţi în competiţiile naţionale (campionatul Franţei, Angliei, Liga Celtică) şi în Cupa Europei la revenirea de la Mondiale, naţiunile europene vor intra în această săptămână pe calea selecţionatelor, pentru a pregăti acest Turneu-2012, cu final incert.
Franța pare favorită, dar nu se știe niciodată
Această ediţie este cadrul unei revoluţii de catifea la conducerea XV-lui Franţei, fostul înaintaş Philippe Saint-Andre succedându-i la sfârşitul lui 2011 lui Marc Lievremont, flancat de doi antrenori-secunzi de reunme, Yannick Bru şi Patrice Lagisquet. La mai puţin de trei luni după finala Mondialului, pierdută în faţa All Blacks (8-7) pe 23 octombrie la Auckland, „PSA” s-a bazat aproape total pe osatura formată de predecesorul său, cu 17 „mondialişti” pentru primul meci contra Italiei, învingătoare (22-21) la ultima confruntare la Roma, în 2011. Francezii, favoriţi datorită statutului lor de vicecampioni mondiali, au un calendar mai degrabă abordabil, cu meciuri acasă cu Italia, Irlanda (11 februarie) şi Anglia (11 martie) şi două deplasări, în Scoţia (26 februarie) şi în Ţara Galilor (17 martie). Tradiţionalul „crunch” contra Angliei oferă o ocazie de revanşă pentru XV-le Trandafirului, învins (19-12) de francezi în sfertul de finală al Mondialului.
Anglia și Italia cu antrenori noi
Deţinătoare a titlului în Turneu, gazdă a viitorului Mondial, din 2015, Anglia are mulţi suporteri de mulţumit, odată cu scuzele prezentate, după Cupa Mondială ratată şi marcată de numeroase năzbâtii extra-sportive (Tindall, Haskell, Tuilagi). Această sarcină îi revine lui Stuart Lancaster, antrenor interimar după plecarea lui Martin Johnson. Prima ocazie: Scoţia, sâmbătă, pe Murrayfield.
Italia este a treia naţiune care a schimbat antrenorul, prin preluarea de către francezul Jacques Brunel, fost adjunct al lui Bernard Laporte la reprezentativa Franţei şi fost antrenor la Perpignan, care în Cizmă i-a luat locul sud-africanului Nick Mallett. Eliminaţi în pragul sferturilor de finală la Mondiale, italienii şi-au oferit o victimă de renume în Turneul-2011: Franţa. Viitoarea ţintă este Anglia, pe care „Nazionale” o primeşte anul acesta pe Stadionul Olimpic din Roma, în faţa, probabil, a peste 60.000 spectatori.
Celții merg pe continuitate
În schimb, acest Turneu va fi cel al continuităţi pentru naţiunile celte, Ţara Galilor, Irlanda şi Scoţia, care şi-au păstrat antrenorii, respectiv Warren Gatland, Declan Kidney şi Andy Robinson.
Revelaţia Mondialului (locul 3), Ţara Galilor se află în rândul favoritelor, ca în 2008, anul ultimului său Mare Şlem, care a urmat Mondialului-2007. Galezii şi tânăra lor generaţie talentată debutează campania duminică, la Dublin, încheindu-l cu un duel exploziv pe 17 martie, la Cardiff, contra Franţei, care i-a eliminat de justeţe în semifinalele Mondialului (9-8).
Irlanda şi Scoţia, care au eşuat din nou în atingerea tabloului final la Antipozi, îşi vor apăra din răsputeri şansele. Irlandezii vor fi nevoiţi să se lipsească de emblematicul căpitan Brian O’Driscoll, accidentat, simbol al unei tranziţii de generaţii ce vine. În ce priveşte Scoţia, va trebui să apeleze la jocul său atractiv propus de Edinburgh, prima reprezentantă scoţiană în sferturile de finală ale Cupei Europei după 2004, pentru a scăpa de cele două ultime locuri la care este abonată din 2007.
