Pe buze îmi tremură gândul ca o lacrimă ce stă să cadă. Și tot ca și ea, odată trimis în lume nu se mai poate întoarce înapoi. Atâtea gânduri bat la poarta vieții… Unele sunt întrebări, altele sunt răspunsuri. Unele sunt rugăciuni, altele sunt ispite. Cum să le recunosc? Cum să știu care sunt de la Tine și care nu?
Doamne, pune Duhul Tău de strajă în inima mea, ca să nu las niciun gând străin să dospească în mine. Dă-mi înțelepciunea să tac atunci când nu am nimic de spus și să vorbesc când vrei Tu să vorbești prin mine.
Tu știi timpurile și soroacele. Ajută-mă să aleg cuvântul potrivit la timpul potrivit. Păzește-mă de gândul fără rod și de vorbirea deșartă. Luminează mintea mea, ca să iau decizia corectă și, odată luată, dă-mi puterea să o duc până la capăt.
Fii cu mine în orice zi și în orice clipă, ca să cunosc plinătatea vieții. Lucrează în mine și prin mine, ca viața mea să capete sens. Călăuzește-mi pașii pe drumul dragostei de Tine și de aproapele meu, ca să împlinesc menirea pentru care m-ai pus pe acest pământ.
Amin.