Legenda zice că după crucificarea Mântuitorului, sfântul Iosif din Arimatea împreună cu doisprezece însoţitori ai săi au sosit în Glastonbury. Primele referiri la acest fapt sânt făcute de Rabanus Maurus (780-856), în cartea sa, Viaţa Mariei Magdalena.
Obosit fiind, Iosif şi-ar fi înfipt toiagul pe dealul Wearyall, unde acesta a prins rădăcini şi a înflorit, devenind păducelul care astăzi este cunoscut sub numele de Spinul Sfânt de Glastonbury. În timpul războiului civil (între 1642 – 1651), păducelul care era pe deal a fost tăiat de către unul dintre soldaţii lui Cromwell, pe motivul că ar fi fost doar o superstiţie fără temei. Se spune că în timp ce păducelul a căzut, spinii săi l-au orbit la un ochi pe omul nesăbuit. În mod tradiţional, o ramură înflorită iarna este tăiată din păducel din curtea bisericii Sf. John şi trimisă monarhului conducător, menţinând continuarea unei vechi tradiţii iniţiată de James Montague, episcop de Bath şi Wells când a trimis o ramură Reginei Ana, soţia regelui James I (1566 – 1625).
La sfârşitul trimestrului şcolar, elevii Şcolii Sf. John se adună în jurul păducelului şi cântă colinde, inclusiv una scrisă special pentru această ocazie. Elevul cel mai în vârstă are privilegiul de a tăia o ramură din păducel care este dusă la Londra şi prezentată Reginei, unde va fi aşezată pe masa ei de dejun în ziua de Crăciun.
Mulţumiri Centrului de Recepţie al Pelerinilor din Glastonbury pentru detaliile oferite.
Corespondenţă şi fotografie: Tatomir Ion-Marius
