”Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta”. (Luca 17, 20-25)
Fariseii au venit în faţa Domnului Iisus Hristos să afle răspuns la o întrebare care-i frământa: Când va veni Împărăţia lui Dumnezeu? Întrebarea lor într-o oarecare măsură reflectă şi preocuparea noastră pentru acest subiect.
Numai că deosebirea dintre noi şi fariseii de acum 2.000 de ani este enormă. Ei au avut posibilitatea să primească răspunsuri, să zicem, direct de la sursă. Mântuitorul a spus că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru, în sufletul fiecăruia. Înainte de toate contează mai puţin când vine sfârşitul, ci cum ne va găsi acel sfârşit.
De multe ori cei necopţi duhovniceşte tratează această problemă cu multă lejeritate. De ce nu-L întrebăm pe Mântuitorul când va veni acel timp? În căutarea senzaţionalului ieftin trăim cu impresia că o emisiune radio sau de televiziune are mai multă autoritate decât cuvintele Domnului Hristos.
Creştinii nu stau pasivi în aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu, ci lucrează pentru mântuirea sufletelor. Trândăvirea nu ne aduce mântuirea. (Pr. D. Păduraru)
