Religie
Ortodox = Sf. Prooroc Naum; Cuv. Filaret Milostivul; (Dezlegare la pește, ulei şi vin).
Romano-catolic = Ss. Florenţa şi Natalia.
Reformat(Calvin) = Elza.
Greco-catolic = Pf. Naum.; Te Deum. Unirea Transilvaniei cu România. Sărb. naţională.
Mozaic = 5. Kislev 5772.
Musulman = al-khamis: 5. Muharram 1433.

Sărbători
România: Ziua Națională
Republica Centrafricană: Ziua națională. Aniversarea republicii (1958)
Ziua mondială de combatere a SIDA

Evenimente
1640: Portugalia își câștigă independența față de Spania iar João IV devine rege.
1800: Orașul Washington, fondat în anul 1791, a devenit capitala Statelor Unite ale Americii.
1835: Hans Christian Andersen publică prima sa carte de povești.
1864: Decret privind înființarea „Casei de Depuneri și Consemnațiuni”.
1878: A fost instalată prima linie telefonică la Casa Albă.
1897 – Spiru Haret a inaugurat prima grădiniţă de copii din România; până în 1909, anul în care a apărut şi „Legea pentru şcolile de copii mici”, numărul lor a ajuns la 168.
1916: Primul Război Mondial: La București s–a instalat administrația militară germană. Valoarea totală a pagubelor provocate de ocupație se ridică, în noiembrie 1918, la aproape 18 miliarde lei aur.
1918: Transilvania se unește cu Regatul României, format din principatele unite ale Moldovei și Țării Românești.
1918: Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croația, Dalmația, Voivodina și Bosnia și Herțegovina se unesc în „regatul sârbilor, croaților și slovenilor”.
1919: Este investit primul guvern de coaliție din istoria interbelică a României, condus de Alexandru Vaida-Voievod
1919: Inaugurarea Teatrului Național Românesc din Cluj, cu spectacolul „Se face ziua” și „Poemul Unirii” de Zaharia Bârsan, primul director al teatrului.
1920: Consiliul orășenesc al orașului Brașov a donat Castelul Bran Reginei Maria a României, ca semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
1936 – A avut loc inaugurarea Arcului de Triumf, în prezenţa regelui Carol al II–lea şi a reginei Maria; operă a arhitectului Petre Antonescu, monumentul are înălţimea de 27 de m şi a fost redeschis pentru publicul vizitator în 2002, după 55 de ani de absenţă din circuitul monumentelor oraşului.
1947: Legația română de la Praga devine ambasadă.
1948: Prin Decretul nr. 358 se dispunea “revenirea comunităților locale (parohii) ale cultului greco–catolic la cultul ortodox român” și încetarea funcționării organizațiilor centrale și statuare ale cultului greco–catolic – desființarea cultului.
1959: Este semnat Tratatul Antarcticii, prin care s-a interzis efectuarea de teste militare în Antartica. Tratatul este semnat de 12 națiuni, printre care și SUA.
1963: Ridicarea legațiilor româna și britanică de la Londra și de la București la rangul de ambasade.
1990: La Alba Iulia a avut loc ședința solemnă a Parlamentului României consacrată sărbătoririi zilei de 1 Decembrie. Aceasta devine pentru prima dată Ziua Națională a României
1990: S-a încheiat operațiunea de săpare a tunelului între Marea Britanie și Europa, unind astfel pentru prima dată continentul european de insulele britanice.
2005: Marea Britanie: Casa de licitații Sotheby’s scoate la licitație un manuscris unic scris de marele compozitor Ludwig van Beethoven și care a fost pierdut pentru mai mult de un secol. Prețul de deschidere al vânzării a fost estimat la peste 1 milion de lire sterline.

Nașteri
1081: Regele Ludovic al VI-lea al Franței (d. 1137)
1083: Ana Comnena, prințesă bizantină (d. 1153)
1743 – S-a născut chimistul şi mineralogul german Martin Heinrich Klaproth, fondatorul chimiei anorganice (m.01.01.1817).
1761: Marie Tussaud, fondatoarea „Muzeului figurilor de ceară” din Londra (d. 1850)
1792: Nicolai Ivanovici Lobacevski, matematician rus (d. 1856)
1844: Alexandra a Danemarcei, soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (d. 1925)
1892: Cezar Petrescu, scriitor român (d. 1961)
1925 – S-a născut chimistul american Martin Rodbell, laureat al premiului Nobel pentru medicina pe anul 1994 (m.07.12.1998).
1931: Johnny Răducanu, muzician de jazz supranumit Mr. Jazz Of România (d. 2011)
1934: Platon Pardău, prozator și poet român (d. 2002)
1935: Woody Allen, regizor, actor american
1937: Mihai Butnaru, pictor român
1972: Norbert Wójtowicz, istoric, teolog și publicist polonez
2001: Aiko, prințesă japoneză, fiica prințului moștenitor Naruhito și a prințesei Masako.

Decese
1135: Henric I al Angliei
1483: Charlotte de Savoia, a doua soție a regelui Ludovic al XI-lea al Franței (n. 1441)
1521: Papa Leon al X-lea
1709: Abraham a Sancta Clara, scriitor austriac (n. 1644)
1825: Alexandru I, țar al Rusiei (1801-1825) (n. 1777)
1830: Papa Pius al VIII-lea (n. 1761)
1960: Ion Vasilescu, compozitor român (n. 1903)
1968: Nicolae Bretan, compozitor și bariton român (n. 1887
1866 – A murit Sir George Everest, alpinist şi geodez britanic; a condus Serviciul geodezic al Indiei şi a realizat cartografierea ţării. În onoarea lui, cel mai înalt vârf de munte de pe Terra, Chomolunga din Munţii Himalaya, i–a purtat numele, din 1865 (n.04.07.1790).
1973 – A murit David Ben Gurion, fondatorul statului evreu (1948), primul deţinător al funcţiei de prim–ministru în noul stat (n.16.10.1886).
1977: Petre Constantinescu–Iași, istoric și om politic, membru al Academiei Române
2006: Claude Jade, actriță franceză (n. 1948)
2008: Aurel Vernescu, caiacist român, dublu laureat cu bronz la Olimpiadă (n. 1939)
2011: Andrei Blaier, regizor și scenarist român (n. 1933)

Evenimentul zilei – Marea Unire a Românilor

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbușirii Dublei Monarhii, Ungaria își proclamă independența, incluzând în teritoriul său și Transilvania. În aceste condiții, fruntașii Partidului Național Român și românii din Partidul Social Democrat înființează Consiliul Național Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918.

La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistițiul cu Antanta, fixând o linie de demarcație, care lăsa sub controlul Ungariei nordul și centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiții, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Națională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegați. La adunarea au participat aproximativ 100.000 de persoane și s-a desfășurat într-o atmosferă decentă si festivă. Adunarea Națională hotărăște unirea cu România a teritoriilor locuite de români. După unirea din 1918 cu România, timp de un an și jumătate, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului român, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.

Hotărârea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24 decembrie semnează un decret de acceptare a unirii cu România a „ținuturilor cuprinse în hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia.” Cu toate acestea, autoritățile române nu exercitau încă controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata română se oprise pe linia Mureșului, iar la nord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai puțin Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operațiuni militare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.

Între timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluată de comuniști, care proclamă Republica Sovietică Ungară, încercând salvarea unei Ungarii multinaționale. Ungaria Sovietică era condusă de Béla Kun, originar din Cluj. Forțele comuniste maghiare au atacat atât trupele cehoslovace cât și trupele române de pe teritoriul Transilvaniei în speranța de a face joncțiunea cu trupele sovietice care, la rândul lor au atacat în Basarabia (Est-Moldova) și Ucraina. În luna iulie 1919 armata română a pornit, la solicitarea Antantei, ofensiva contra forțelor comuniste maghiare, iar la data de 3 august 1919 a ocupat Budapesta, doborând regimul sovietic a lui Béla Kun. Armata română s-a retras din Budapesta în luna octombrie a anului 1919. În cursul staționării pe teritoriul Ungariei, Armata Româna a organizat mai multe puncte de distribuiție a alimentelor pentru populația maghiară înfometată, mai ales din marile orașe.

Prin tratatul de la Trianon de la data de 4 iunie 1920 se stabilește frontiera între Regatul României și Regatul Ungariei. Frontiera din nord, cu Cehoslovacia și Polonia și în sud-vest cu Iugoslavia se stabilește la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres. Acest din urmă tratat a fost dureros pentru România deoarece a impus abandonarea unor români din Maramureșul istoric și din Banat, însă Puterile Antantei au insistat pentru încheierea sa deoarece fixa frontierele între state devenite aliate după încheierea Primului Război Mondial.

Din punctul de vedere al statului maghiar, Tratatul de la Trianon este considerat dictat, deoarece spun ei, nu s-a ținut cont de punctele de vedere și unele interese existențiale ale statului maghiar, granițele Ungariei fiind stabilite nu pe criterii etnice (Planul Wilson) ci pe criterii geopolitice și strategic-economice. Drept urmare, orașe și regiuni majoritar maghiare și minoritar românești, sârbești, slovace au fost incluse în statele vecine întrerupând liniile de cale ferată și fluxul de mărfuri de la și înspre acele orașe (Arad, Oradea, Subotica, Košice, Muncaci, Novi Sad ș.a.). Tratatul de la Trianon a plasat 33% din populația maghiară a Ungariei dinainte de război în afara granițelor.

Între cele două războaie, Ungaria a dus o luptă susținută pentru anularea Tratatului de la Trianon, pe care maghiarii o considerau o nedreptate istorică. Unii istorici și politicieni maghiari pretind că odată cu reforma agrară română din 1921, care a afectat marea proprietate funciară din România, printre care și pe marii proprietari maghiari, în timp ce, o vreme după război, economia Ungariei a fost paralizată din cauza noilor granițe ce divizau forțat ceea ce anterior fusese un spațiu economic unitar[necesită citare]. După cum spunea conducătorul statului maghiar între cele două războaie mondiale, amiralul Miklos Horthy, „Inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru ca cele mai mari pretenții teritoriale sunt împotriva ei”.

În aceste condiții statele succesoare ale Dublei Monarhii au încercat să organizeze alianțe capabile să lupte contra revizuirii tratatelor de pace. Dintre acestea cea mai durabilă a fost Mica Antantă, alianță între România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Cu toate acestea, sistemul de tratate de pace de la Versailles a fost pus în pericol odată cu venirea la putere a lui Hitler în 1933, acesta proclamând ca obiectiv principal revizuirea Tratatului de la Versailles, pe fondul slăbiciunii politice (appeasement policy) a Franței și Marii Britanii în fața dictaturii național-socialiste germane. Acordul de la München din 1938 prin care Reichul a încorporat regiunea sudetă din Cehia și destrămarea Cehoslovaciei în anul 1939 au marcat sfârșitul Micii Antante.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=8eSh69AcDDY#t=5s

Flotin Costiniu (O istorie sinceră a poporului român):
„…Marea Unire din 1918 a fost și rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei românești. Mãreția ei stã în faptul cã desãvârșirea unitãții naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii națiuni române, realizatã într-un elan țâșnit cu putere din strãfundurile conștiinței unitãții neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l cãlãuzi cu inteligențã politicã remarcabilã spre țelul dorit. […]
Marea Unire nu a fost rezultatul participãrii României la rãzboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluția din Rusia și destrãmarea monarhiei austro-ungare. Raționamentul lor s-a înscris formulei tradiționale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania și Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruințã o excludea pe cealaltã, astfel cã nimeni nu vedea cum ar fi cu putințã ca toate aceste provincii sã intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. […]
Nu o victorie militarã a stat la temelia României Mari, ci actul de voințã al națiunii române de a-și da armãtura teritorial-instituționalã care este statul naþional.[…]
O necesitate istoricã – națiunea trebuie sã trãiascã într-un stat național – s-a dovedit mai puternicã decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetențã, și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forțã uriașã ca peste toate adversitãțile sã dea viațã aspirației sale: statul național.”

Pagină realizată de Grigore Ciascai