Adevărat nobil, Alexandru Emil Petrescu a primit în 2001 Premiul Clubului Internaţional al Presei pentru “cel mai bun ziarist al anului” din mâinele regelui Spaniei, Juan Carlos.

-Domnule Alexandru, spuneţi câteva lucruri despre dumneavoastră.

Ar fi multe de spus, dar vorbă multă, sărăcia omului, aşa că am să fiu scurt. Am  lucrat la Platforma “Prometeu”, şi în pragul revoluţiei am lansat editorialul “Prahova Liberă”, în care am publicat mai multe luni.

Împreună cu nepotul lui Nichita Stănescu am lansat primul săptămânal de cultură pro-monarhist din România, Muntenia. Am plecat în Spania după Revoluţia din 1989, deoarece nu am mai suportat situaţia din ţară. Am început să colaborez cu ziarele din România, devenind corespondentul publicaţiei Evenimentul Zilei şi nu numai, iar în anul 2000 am înfiinţat prima publicaţie pentru românii din Spania, Orient Express. Am devenit cetăţean al Regatului Spaniei. În 2001 am primit Premiul Clubului Internaţional al Presei pentru “cel mai bun ziarist al anului” de la regele Spaniei, Juan Carlos. Am primit numeroase distincţii şi onoruri, printre care şi un titlu nobiliar: Conde de Palantino şi Baron de Simferopol. Documentele şi blazonul primit au fost autentificate de Marele Principe al Casei Imperiale Ruse. Sânt expert în producţii cine-tv radio, realizator de programe tv şi radio, regizor de documentare. Am urmat cursuri de Management al firmelor la Universitatea Cornell (S.U.A.) şi Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Cam atât.

-Recent la Gala Premiilor Destin România (Bucureşti) vi s-a acordat trofeul DESTIN ROMANIA.  Felicitări. Vă rog spuneţi-ne câteva lucruri despre această recunoaştere.

Mmmm! Sincer m-a uimit acest premiu. În viaţa vieţilor mele nu am primit niciun premiu în ţara mea…Nu că poate nu meritam…Deci ştiu că pionier fiind am găsit pe stradă un copil…l-am dus la miliţie sau…am plantat copaci ,am făcut tot felul de acţiuni, dar nimeni…NIMENI(!) nu m-a premiat..

În schimb în afara ţării …da! Aşa că acum ar trebui să-l înţelegeţi pe Brâncuşi, Ionesco, Horia Vintilă…dacă rămâneau pe aici, poate Brâncuşi ar fi fost un simplu cioplitor …artizan…Acest premiu e onorabil pentru mine.

-Aţi călătorit în Maramureş. Când s-a întâmplat şi cu ce ocazie?  Ce impresie v-a facut Maramuresul?

Maramureşul pentru mine este pâinea sufletului românesc.

Am fost prin Maramu…unde am şi filmat documentarul Musica en el camino pentru TVE  şi am scris o serie de 5 reportaje .Mi-am luat câţiva prieteni spanioli jurnalişti şi ne-am maramureşenit până în măduva oaselor. Am chiar câţiva spanioli care afirmă prietenilor că ei sunt maramureşeni acum sau daci liberi.

-Ce mesaj aveţi pentru maramureşeni, pentru cititorii site-ului www.2.actualmm.ro ?

Fiilor lui Bogdan de Cuhea Maramureşanu vă urez ca precum „Descălecătorul” Dragoş care a  descălecat în Moldova „în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru” să puteţi continua cu fruntea sus mugurul de suflet ce l-aţi sădit în Europa.

A consemnat: Tatomir Ion-Marius