* Aiacoboaie Bogdan Eduard, candidat la Senat în colegiul Maramureș Sud, are un post de televiziune în Târgu Lăpuș. Asta a dorit Mircea Man și cătana lăsată la vatră înainte de termen, adică primarul orașului. Cum s-a întâmplat și prin alte părți, nu ne-am mira dacă făcătura lui Aiacoboaie ar fi finanțată masiv din banii contribuabililor lăpușeni, din oraș și din localitățile apropiate, toate cu administrație portocalie.
Se pare că Aiacoboaie are fonduri suficiente de la slugile lui Man, din moment ce refuză publicitatea electorală a celorlați candidați care nu fac parte din ARD. Pentru a da o undă de legalitate acestei mizerii, candidatul fără nume a trimis o ofertă partidelor cu niște prețuri care depășesc cu mult tarifele de la BBC sau CNN! Normal că nimeni nu și-a pus mintea cu zăpăcitul ăsta ce are picioare scurte și mâna lungă de ajunge prin buzunarele tuturor. Cu toate că fostul adept înfocat al păgânului zeu Bachus dă târcole pe la Sfânta Mănăstire Rohia și se laudă 25 de ore pe zi cum a reușit să scrie o carte după dictarea IPS Justinian, se vede că Dumnezeu știe să aprecieze oamenii, astfel încât acestui specimen nu i-a dat nici măcar un gând bun. Pentru că de putreziciunea asta întruchipată n-a auzit nici mă-sa, ursarul Man îl poartă de lanț prin zonă, deși este conștient că la vederea lui se strepezesc dinții tuturor, inclusiv a celor care beneficiază de proteza oferită gratuit de CAS. Printre alegători, gorila tunsă la zero, sare ca o minge medicinală, iar când încearcă să spună ceva, scoate niște sunete ciudate, nedefinite, ca o alarmă de mașină roasă de acizi. Oamenii ocolesc cu grijă locurile unde se dă în public candidatul ce și-a uitat numele, și uite așa, sărmanul Aiacoboaie nu își poate etala pustiul sufletesc care îl bântuie. Lasă că rezolvăm noi problema, nu-ți face griji.
* De pe un pliant electoral ne zâmbește tâmp un individ îmbrăcat cu haine de împrumut ca să dea bine la populime, ce ține șmecherește degetul mare de la brânca de-a stânga în sus. Pe verso, ni se adresează direct: ”Dragi alegători nehotărâți!”, după care, spaima concursurilor de compunere de prin clasa a III-a, ne îndeamă în versuri să-i dăm votul: ”Știm că vreți acum schimbare/ Deci avem același țel/ Să votăm cu mic cu mare/ Toți cu Mureșan Dorel!” Omule, pe mine m-ai convins, ai votul meu. De 22 de ani, incapabil după incapabil, tâmpit după tâmpit încercă să ajungă pe treptele de sus și vor să ne fericească cu orice preț. Cum aș putea perpetua obiceiul? Sigur votându-te pe tine!
* Îmi amintesc de fostul primar Cristian Anghel. De fiecare dată când dădea un interviu sau era fotografiat, își punea haina și se încheia la nasturi, din respect pentru cei care urmau să-l privească. O regulă elementară, de bun simț pentru orcine se respectă și respectă pe cineva. Unde ești tu Anghel, Doamne? Mă uit la fotografiile de campanie ale candidaților și mă minunez văzând tot felul de gorile, afișindu-și burdihanele scârboase neacoperite de veston, sfidând privitorii de sub cămăși necălcate, cu gulere ca urechile nobilului măgăruș. Noroc că nu-i cald afară și am scăpat de mirosul transpirației ce sigur răzbătea din postere, afișe și bannere. Decădere clasei politice și a societății noastre se poate vedea numai privind moacele acestor ciocănari veniți direct din producție, gata să mestece și șuruburi numai să ne poată prosti. Cât despre aparițiile la telvizor, ce să mai vorbim? Absolut năuci, fără pic de argument, fără putere ca la începutul Genezei, majoritatea se dau șmecheri, zâmbesc dar nu știu de ce, în fața spectacolului grotesc cristalele candelabrului încep să tremure iar televizorul se mută automat pe alt program. Niciodată Maramureșul n-a avut asemenea candidați! Dintre toți cei vreo 50 de inși care aspiră la Parlament, ar fi imposibil să alegi zece inși mai de doamne ajută. Vorba lui Baranga, evoluăm pervers.
* Un candidat din Maramureșul Istoric, ce a fost, dar mai vrea să fie pentru simplul motiv că e de-al nostru, a avut o mare surpriză atunci când s-a dus în scop electoral la biserica ”Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației. Simțind pulsul credicinoșilor, preotul i-a făcut semn să aștepte afară, până se termină slujba. Și a așteptat să le vorbească credincioșilor alegători în stilul cu care s-a consacrat (adică depre nimic). Numai că oamenii nu l-au băgat în seamă, ba mai mult, după ce unii i-au amintit că a fost părtaș la ciuntirea pensiilor și salariilor, s-a trecut la strigături cu huiduieli și fluierături. Candidatul a zâmbit ca surdul la muzică, apoi a dispărut în peisaj, ferm convins că el nu este vinovat de propria ratare.
Grigore Ciascai
