”Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina”. (Luca 11, 29-33)
Mereu s-au aflat în preajma Domnului Iisus Hristos persoane dornice de lucruri senzaţionale. Să ne amintim că Pilat voia să-L întâlnească pe Mântuitorul din dorinţa de a fi martor la o minune.
În pericopa evanghelică de astăzi, cei care-L urmau pe Domnul Hristos au cerut un semn care să le dovedească autoritatea şi puterea Sa. Hristos Domnul le-a amintit de Iona, profetul din Vechiul Testament. Paralela cu Iona este una subtilă; aşa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, la fel şi Mântuitorul, prin Învierea cea de a treia zi, a zdrobit puterea iadului.
Dacă Iona era un om trimis de Dumnezeu pentru îndreptarea celor depărtaţi de El, Domnul Hristos este mai mult decât atât. Dacă ninivitenii din vremea lui Iona s-au căit pentru păcatele lor, oare care va fi soarta celor care L-au prigonit pe Mântuitorul?
Cum vor fi judecaţi cei care ştiu de Înviere, însă se complac în indiferenţă? Nouă ce semne ne mai trebuiesc pentru a ne pune ordine în viaţa duhovnicească? (Pr. Dumitru Păduraru)
