”Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc”. (Luca 8, 16-21)

Cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt spre întărirea noastră sufletească. Atunci când citim cu luare aminte Sfintele Scripturi, vom constata că tot ceea ce ne-a învăţat Domnul Hristos este temelie puternică pentru sufletele aflate în căutarea veşniciei.

Cineva când aprinde o făclie, nu o pune sub obroc, nu o ascunde. Aprindem o făclie pentru a ne bucura de lumina ei. O lumină alungă întunericul, deoarece întunericul este lipsa luminii. Cine urmează poruncile Domnului Hristos trebuie să devină o lumină care împrăştie întunericul şi faptele întunericului.

Mântuitorul este „Lumina lumii”, iar cei ce-L urmează se împărtăşeşc din această lumină. Mai mult, ne spune Mântuitorul că cei ce ascultă şi duc la împlinire cuvintele lui Dumnezeu sunt fraţi ai Săi. Deci, cei care doar ascultă fără să împlinească poruncile Sale fac un simplu exerciţiu intelectual. Se informează, fără să se formeze. (Pr. D. Păduraru)