”Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi”. (Luca 11, 23-26)
Domnul Iisus Hristos ne aminteşte despre cât de vulnerabil este omul care trăieşte departe de învăţăturile şi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care nu-L mai cinstesc pe Mântuitorul şi nu-I mai urmează poruncile devin luptători virulenţi împotriva Fiului lui Dumnezeu şi a moralei creştine.
Pentru aceştia nu este de-ajuns să nege existenţa lui Dumnezeu, ci vor, dacă ar fi posibil, ca numele Fiului lui Dumnezeu să fie scos în afara legii. În numele unei şchioape libertăţi vor să desfiinţeze credinţa noastră în Dumnezeu. Domnul Hristos ne spune că un creştin adevărat înmulţeşte darurile primite şi ajunge să culeagă roadele ascultării şi ale binecuvântării.
Cei care trăiesc la voia întâmplării, fără principii morale şi fără să aibă o perspectivă duhovnicească a zilei de mâine, devin risipitori. Îşi risipesc viaţa, talanţii, sentimentele şi pierd şansa înveşnicirii sufletului. Sfântul Grigorie de Nazianz ne îndeamnă: „să fiţi o mică reflexie a unei mari Lumini!”. (Pr. D. Păduraru)
