Domnul Iisus Hristos se afla în nord, pe malul lacului Ghenizaret. Pentru a ajunge în Ierusalim era necesar să străbaţi provincia Samaria. Locuitorii acestui ţinut erau desconsideraţi de către iudei, însă acest sentiment era reciproc. Iudeii nici nu străbăteau Samaria deoarece credeau că este un pământ blestemat.
Muntele Garizim era locul de închinare al samarinenilor. Deşi samarinenii nu L-au primit pe Domnul Hristos în hotarele lor, El i-a tratat altfel. În multe situaţii, Fiul lui Dumnezeu i-a dat ca exemplu. Amintim de samarineanul milostiv sau de samarineanul recunoscător din numărul celor 10 leproşi vindecaţi de Mântuitorul. Unei femei din Samaria, atunci când se afla la Fântâna lui Iacob, Domnul Hristos i-a făcut cunoscut că El este Mesia.
Deşi unii samarineni L-au alungat din ţinutul lor, Domnul Hristos a rămas în recunoştinţa leprosului vindecat, în delicateţea celui milostiv şi în curiozitatea femeii însetate de apa cea veşnică. (Pr. Dumitru Păduraru)