Religie
Ortodox = Sf. M. Mc. Areta; Sf. Mc. Sevastiana şi Valentin
Romano-catolic = Sf. Anton M. Claret, ep. *; Fer. Alois Guanella
Reformat (Calvin) = Salamon (Solomon), Rúben
Greco-catolic = S Areta şi comunitatea sa, m (+ 358).
Mozaic =[color=  Kheshvan 5770
Musulman = as-sabt: 5. Dhu l-Kada 1430

Sărbători
Ziua independenței în Zambia (1964)
Ziua Organizației Națiunilor Unite
„Tag der Bibliotheken”, Ziua bibliotecilor în Germania
Ziua mondială a informării asupra dezvoltării mondiale

Evenimente
0069: A doua bătălie de la Bedriacum: armata condusă de Antonius Primus, loial împăratului Vespasian, înfrânge forțele împăratului Vitellius
1260: Sfințirea catedralei din Chartres în prezența regelui Ludovic al IX-lea
1648: Este semnată Pacea de la Westphalia, marcând astfel sfârșitul Războiului de treizeci de ani
1795: Teritoriul Poloniei este divizat între Prusia, Rusia și Austria. Statul polonez va reapărea pe harta Europei abia la sfârșitul Primului Război Mondial (1918).
1812: Războaiele napoleniene: Bătălia de la Maloyaroslavets are loc în apropiere de Moscova
1813: Prin Tratatul de Pace de la Gulistan, Persia pierde mari teritorii al Caucazului în favoarea Rusiei.
1857: Este înființat Sheffield F.C., primul club de fotbal din lume.
1912: Primul război balcanic: Bătălia de la Kumanovo este câștigată de forțele Regatului Sârb
1917: Primul război mondial: Bătălia de la Caporetto
1917: Revoluția din Octombrie.
1920 – A fost înfiinţată Societatea Compozitorilor Români, de către Constantin Brăiloiu, Mihail Jora şi alţi compozitori de valoare ai timpului. George Enescu a fost invitat să accepte titlul de preşedinte de onoare. De atunci acest organism s–a dezvoltat, pentru ca în anul 1949 să devină Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor.
1929: Bursa din New York se prăbușește. Această zi a rămas în istoria Bursei cu numele de „Joia Neagră”.
1931: Al Capone va fi condamnat cu 50.000 dolari și 11 ani închisoare pentru evaziune fiscală.
1935: Italia invadează Etiopia.
1945: Prin Carta Organizației Națiunilor Unite se înființează organizația internațională numită Organizația Națiunilor Unite.
1956: Uniunea Sovietică invadează Ungaria.
1960 – La Baikonur a avut loc cea mai mare catastrofă din istoria construcţiei mondiale de rachete, cînd în urma exploziei unei rachete militare sovietice (R – 16) au murit aproximativ 100 de oameni.
1970: Salvador Allende este ales în funcția de președinte al Republicii Chile.
1973: Se sfârșește Războiul de Yom Kippur.
1990: În Ungaria, pedeapsa cu moartea este declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
1999 – La Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, a avut loc primul transplant de inimă din România, după 31 de ani de la premiera profesorului Christian Bernard, care a reuşit acest lucru într–un spital din Africa de Sud, în 1968. Intervenţia a început la 20,30 şi a durat 4 ore. Echipa de medici a fost condusă de dr. Şerban Brădişteanu.
1999: În Tunisia, Zine El Abidine Ben Ali a fost ales ca președinte.
2003: Ultimul zbor Concorde de la New York la Londra.

Nașteri
0051: Titus Flavius Domitianus, împărat roman (d. 96)
1804: Wilhelm Weber, fizician german (d. 1891)
1811: Ferdinand Hiller, compozitor german (d. 1885)
1818: Dimitrie Gusti, scriitor, traducător și publicist român (d. 1955)
1868: Alexandra David-Néel, explorator și scriitor francez (d. 1969)
1927 – S-a născut Gilbert Bécaud, cântăreţ şi compozitor francez, unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi francezi, supranumit „Domnul 100 000 de volţi” (m.18.12.2001).
1930: Sultan Ahmad Shah de Pahang, regele Malaeziei
1932: Robert Mundell, economist canadian, laureat al Premiului Nobel
1933: Draga Olteanu-Matei, actriță româncă
1936: Bill Wyman, muzician rock (Rolling Stones)
1946: Anda Călugăreanu, actriță și interpretă româncă de muzică ușoară și folk (d. 1992)
1953: Pimen Georgescu, Mitropolit al Moldovei
1966: Roman Abramovici, om de afaceri rus
1969: Adela Noriega, actriță mexicană
1985: Wayne Rooney, fotbalist englez

Decese
0996: Hugo Capet, rege a Franței (987 – 996)
1375: Regele Valdemar IV de Danemarca (n. 1320)
1537: Jane Seymour, a treia soție a lui Henric al VIII-lea (n. 1508 sau 1509)

1601 – A încetat din viaţă astronomul danez de origine suedeză Tycho Brache. A făcut observaţii precise asupra poziţiilor aştrilor, a urmărit evoluţia cometelor şi a calculat valoarea duratei anului, cu o precizie mai mică de o secundă, valoare care a stat la baza stabilirii calendarului gregorian din 1582 (n. 14 decembrie 1546)
1655: Pierre Gassendi, atematician, filosof și astronom francez (n. 1592)
1672: John Webb, arhitect englez (n. 1611)
1725: Alessandro Scarlatti, compozitor italian (n. 1660)
1854: Barbu Iscovescu, pictor și revoluționar român de etnie evreu (n. 1816)

1863: A încetat din viaţă poetul Andrei Mureşanu, autorul imnului „Un răsunet”, cunoscut ulterior sub numele „Deşteaptă-te, române”, care devine marşul revoluţionarilor români din Transilvania (1848), iar după 1989 – imnul de stat al României (n. 16 noiembrie 1816).
1920: Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României (n. 1835)
1922: George Cadbury, industrialist englez renumit pentru fabricile de ciocolată (n. 1839)
1943: Hector de Saint-Denys Garneau, poet canadian (n. 1912)
1944: Louis Renault, industriaș francez (n. 1877)
1948: Franz Lehár, compozitor austriac (n. 1870)
1957: Christian Dior, creator de modă francez (n. 1905)
1983 – A murit Elie Carafoli, inginer român, membru al Academiei Române; a proiectat împreună cu francezul L. Virmoux primul avion de vânătoare românesc, construit în 1930, de Industria Aeronautică Română – Braşov; a publicat “Tratat de aerodinamică”, considerat o operă clasică în domeniu) (n.15.09.1901).
2005: Rosa Parks, personalitate de culoare americana (n. 1913)
2005: José Azcona del Hoyo, președinte al Hondurasului (n. 1926)

Evenimentul zilei – Revoluția din Octombrie

Evenimentul istoric cunoscut sub denumirile de Revoluția din Octombrie sau de Revoluția Bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și e considerată prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea, revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost cele de sub controlul Comitetului Militar Revoluționar al Sovietului din Petrograd.

Inițial, evenimentul era numit Revolta din octombrie sau Revolta de pe 25, așa cum apare în prima ediție a operelor complete ale lui Lenin. Proeminența evenimentului a fost scoasă în evidență mai târziu. Numele oficial al evenimentului în Uniunea Sovietică, începând cu a zecea aniversare din 1927, a fost Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Azi, denumirea de Revoluția din Octombrie este folosită în mod curent, deși istoriografia rusă modernă contestă caracterul de revoluție populară a loviturii de stat, iar expresia Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (M.R.S.O.) este folosită de partidele comuniste și troțkiste, bunăoară de comuniștii ruși.

La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, oraș pe vremea aceea capitala Rusiei, azi numit pe rusește Sankt-Peterburg și pe românește Sankt Petersburg. La 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, sau 7 noiembrie după calendarul gregorian) grupări militare conduse de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin au înlăturat de la putere guvernul provizoriu al lui Alexandr Kerenski aproape fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii conduse de bolșevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală întâmpinând o slabă opoziție. În noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917 a fost ocupat Palatul de Iarnă, reședința țarilor Rusiei. Acțiunea, condusă de Vladimir Antonov-Ovseenko, a întâmpinat o rezistență minimă, majoritatea locuitorilor orașului Petrograd aflând de evenimente abia a doua zi, din ziar. Palatul era apărat de cazaci, „batalionul de femei” și de cadeți (elevi ai unei școli militare). Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorește revoluția.

Istoria oficială din Uniunea Sovietică a descris evenimentele ca mult mai dramatice decât au fost în realitate. Filmele sovietice create sub controlul propagandei oficiale arătau o uriașă năvală populară asupra Palatului de Iarnă precum și lupte crâncene. În realitate insurgenții bolșevici au întâmpinat o rezistență redusă, astfel încât au putut pur și simplu să intre la pas prin poarta clădirii și să o ia în stăpânire.

Revoluția bolșevică își are drept cauză proximă măsurile represive ale guvernului provizoriu, recte închiderea ziarelor partidului, ca și decizia guvernului de a trimite garnizoanele capitalei pe front. O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma un guvern socialist pur, așa cum cerea populația.

O cauză fundamentală a revoluției bolșevice este refuzul guvernelor provizorii de a încheia pacea (care a fost prima cerere afișată pe pancartele revoluției din februarie, asta cu atât mai mult după eșecul total al ofensivei din 16 iunie ordonată de guvernul provizoriu (și care s-a soldat cu aproape jumătate de million de soldați ruși omorâți fără nici un câștig) și a concentra eforturile administrative întru corijarea gravelor dezechilibre sociale. (Țăranii, care reprezentau majoritatea absolută a populației voiau reformă agrară cu împroprietărire, în timp ce muncitorii orașelor, și ei țărani la origine, voiau schimbarea relațiilor umilitoare dintre patronat și forța de muncă).  Guvernul revoluționar a alunecat gradual, dimpotrivă, dinspre poziții pro-reformă, înspre măsuri autoritare și nedemocratice.

Al doilea congres al Sovietelor a avut loc în același timp. Din cei 649 de delegați, 390 erau bolșevici și cam o sută dintre socialiști-revoluționari (cei de stânga) sprijineau de asemenea răsturnarea guvernului lui Kerenski, dar pe căi legale. Când a fost anunțată căderea Palatului de Iarnă în mâinile bolșevicilor, Congresul a adoptat un decret pentru transferarea puterii către Sovietul Deputaților Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor, vot pe care bolșevicii l-au interpretat ca ratificând revoluția. Transferul de putere nu s-a făcut fără fricțiuni. Mulți socialiști-revoluționari au considerat că Lenin și bolșevicii au pus mâna pe putere în mod ilegal și de aceea au părăsit încăperea înainte ca rezoluția să fie adoptată. În timp ce ieșeau au fost batjocoriți de Lev Troțki care le-a strigat: „da, ieșiți, mergeți, plecați, intrați în lada de gunoi a societății”. În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituționale), și a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii și Decretul asupra pământului.

Decretul asupra pământului ratifica acțiunile țăranilor care, de-a lungul și de-a latul Rusiei, confiscau moșiile aristocraților și ale chiaburilor și le împărțeau între ei. Bolșevicii se descriau ca fiind o alianță a muncitorilor și țăranilor și au nemurit această uniune cu însemnul secerii și ciocanului în stema și pe steagul URSS.

Decretul asupra pacii proclama sfârșitul războiului și a fost baza care a permis guvernului lui Lenin să ceară pacea separată (22 decembrie 1917) și să semneze Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918).
Alegerile pentru Adunarea Constituțională prevăzute înca de guvernul provizoriu Kerenski au avut totuși loc în noiembrie 1917. În istoria Rusiei, au fost primele alegeri ceva mai libere, și ultimele până în 1991. Au fost câștigate de socialiștii revoluționari obținând 380 de locuri. Bolșevicii au obținut numai 168, pierzând clar alegerile. La alegeri au luat parte 14.700.000 de alegători. Bolșevicii nu au vrut să respecte rezultatul alegerilor și pe 5/18 ianuarie 1918 sub conducerea lui Lenin au dizolvat cu forța Adunarea Constituțională. Acest act a fost una din scânteile care au condus ulterior la lungul război civil dintre bolșevici și adversarii lor socialiști, menșevici și țariști (rușii albi). O încercare de cucerire a Moscovei făcută o lună mai târziu a întâmpinat o rezistență mai importantă, bolșevicii nereușind să aibă controlul total asupra orașului decât în martie 1918. O coaliție de grupări antibolșevice au încercat să răstoarne noul guvern al lui Lenin, declanșându-se Războiul Civil Rus (1918 – 1920).

Succesul bolșevicilor a dus la deturnarea idealurilor revoluției din februarie și a transformat caracterul socialist-liberal al Revoluției din Februarie în unul comunist, a transformat tânăra republică democrată într-o dictatură monopartită. A pus bazele Uniunii Sovietice proclamate în 1922 care a durat până la autodizolvarea sa din 1991.
Statele Unite ale Americii nu au recunoscut noul guvern rus până la sfârșitul deceniului al patrulea. USA au trimis 10.000 de militari care să ajute invazia japoneză la Vladivostok.

Pagină realizată de Grigore Ciascai