Domnul Iisus Hristos ne atrage atenţia asupra firii duplicitare a omului. Aşa ne spune: „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”. Cei de atunci l-au privit pe Ioan Botezătorul cu suspiciune şi l-au desconsiderat, afirmând despre el că are demon. Pe Domnul Hristos L-au acuzat că este prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.

Întotdeauna s-au găsit şi se vor găsi false motive de a nu ne conforma poruncilor divine şi a nu crede în învăţăturile Mântuitorului. Am ajuns să nu-L mai simţim pe Dumnezeu aproape de noi. Oare s-a depărtat Dumnezeu de noi sau noi ne-am dezis de El?

În goana noastră după himerele bunăstării nu mai auzim mustrările lui Dumnezeu şi nici nu mai simţim mângâierile Lui. Departe fiind de căldura binecuvântării divine, am ajuns să fim tot mai reci unii cu alţii, mai egoişti, mai insensibili. Denigrăm pe Dumnezeu, urâm pe fraţii noştri, fugim şi ne ascundem de adevăr. Dulce-amar este gustul depărtării de Dumnezeu. (Pr. D. Păduraru)