Cuvintele pericopei evanghelice din această zi sunt finalul „Predicii de pe munte” a Domnului Iisus Hristos. Sunt o concluzie la cele pe care Mântuitorul le-a rostit în faţa mulţimilor. Şi concluzia este limpede şi simplă: cel care crede, zideşte temeinic şi pe temelie de piatră.
Casa amintită este sufletul nostru. Această casă o zidim doar prin împlinirea poruncilor divine. Suntem mustraţi de Mântuitorul pentru superficialitatea de care dăm dovadă. El ne întreabă: De ce-L numim „Dumnezeu şi Părinte”, dacă nu facem ceea ce El ne învaţă? Noi ne mustrăm copiii când nu sunt ascultători, însă nu ar trebui să simţim mustrarea lui Dumnezeu când ne abatem de la poruncile Sale?
Când construim, zidim cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Unde nu mai răzbim cu propriile forţe, vine Milostivul Dumnezeu şi ne întăreşte. Casa sufletului o zidim din rugăciuni şoptite, muiate în lacrimile sincerei spovedanii; ca armătură folosim smeritele metanii, iar ca acoperiş aşezăm faptele cele bune. (Pr. D. Păduraru)