Religie
Ortodox = Sf. Sfinţit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist
Romano-catolic = Ss. Martiri din Tomis *
Reformat (Calvin) = Helga, Jozefa (Isefina)
Greco-catolic = S Dionisiu Areopagitul, ep, m (+ sec I).
Mozaic = [color=”#FF0000″]15. Tishri 5770 Sukkot[/color]
Musulman = as-sabt: 13. Shawwal 1430

Sărbători
Ziua națională a Germaniei („Tag der Deutschen Einheit”, Ziua Unificării Germane din 1990)

Evenimente
42 î.Hr.: Prima bătălie de la Filipi. Triumvirii Octavian și Marc Aureliu se confruntă cu asasinii lui Cezar – Brutus și Cassius, fără ca vreuna din părți să obțină victoria.
382: Teodosiu I încheie o înțelegere de alianță cu goțiii împinși de huni peste Dunăre
1385 – A fost menţionat primului judeţ din Ţara Românească, judeţul Jaleş. Dan I a dăruit mănăstirii Tismana 400 de găleţi de grâu din dijma percepută în acest judeţ.
1739: Tratatul de la Nissa semnat între Imperiul Otoman și Rusia duce la sfârșitul războiului ruso-turc 1736–1739.
1778: Căpitanul englez James Cook ajunge în Alaska.
1789: George Washington propagă primul ziua Thanksgiving Day.
1849: Autorul american Edgar Allan Poe este găsit căzut pe un trotuar în orașul Baltimore, Maryland în stare de confuzie mintală după o dispariție de câteva zile. Este ultima dată când este văzut în public înainte de moartea sa.
1863: Președintele american Abraham Lincoln a declarat a patra zi de joi din luna noiembrie drept Thanksgiving Day („Ziua Recunoștinței”).
1906: A doua conferință internațională despre telegrafia fără fir adoptă mesajul SOS („Save Our Souls”, „Save Our Ship”) ca semnal internațional de forță majoră înlocuind semnalul CQD.
1908: Ziarul „Pravda” este fondat de Lev Troțki, Adolph Joffe, Matvei Skobelev și alți ruși exilați la Viena.
1918 – Manifest al împăratului Carol I de Habsburg („Către popoarele mele credincioase”) privind reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean). Propunerea a fost respinsă de reprezentanţii popoarelor respective. În Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16).
1918: Regele Boris al III-lea al Bulgariei accede la tron.
1929: „Regatul sârbilor, croaților și slovenilor” își schimbă numele în „Regatul Iugoslaviei”.
1932: Irakul își câștigă independența față de Marea Britanie.
1935: A început agresiunea Italiei împotriva Etiopiei.
1945: A fost înființată Federația Sindicală Mondială – FSM.
1952: Marea Britanie testează cu succes arme nucleare și devine a treia putere nucleară a lumii.
1960: Niger își câștigă independența față de Franța.
1990: Germania de Est aderă la Germania de Vest, astfel ziua de 3 octombrie înlocuiește ziua de 17 iunie ca zi de sărbătoare națională a Germaniei.
2005: Eclipsă inelară parțială de soare.

Nașteri
1839: Teodor T. Burada, folclorist, etnograf și muzicolog român (d. 1923)
1863: Constantin N. Hurmuzaki, entomolog, filosof, jurist român (d. 1937)
1867: Pierre Bonnard, pictor, ilustrator și litograf francez (d. 1947)
1885: Pál Auer, politician, scriitor, memorialist, jurnalist și diplomat maghiar (d. 1978)
1886: Alain-Fournier, scriitor francez (d. 1914)
1895: Serghei Esenin, poet rus (d. 1925)
1897: Louis Aragon, scriitor francez (d. 1982)
1923: Francisc Baraniay, pictor român de etnie maghiară
1943: Jeremiasz Anchimiuk, arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Poloneze
1945: Rodica Vasiliu, pictoriță româncă
1959: Silvia Dumitrescu, solistă româncă de muzică ușoară
1969: Gwen Stefani, cântăreață americană

Decese
1226: Francisc de Assisi, întemeietorul ordinului franciscan (n. 1181)
1568: Elisabeta de Valois, regina lui Filip al II-lea al Spaniei (n. 1545)
1929: Carl Wolff, economist, jurnalist și politician sas (n. 1849)
1938 – A murit mareşalul Alexandru Averescu, preşedinte al Ligii Poporului, prim ministru, membru de onoare al Academiei Române (n.1859).
1953: Arnold Bax, compozitor britanic (n. 1883)
1963 – A murit Augustin Maior, om de ştiinţă. A realizat prima instalaţie experimentală din lume de telefonie multiplă, pe o linie reală, cu 5 căi, la o distanţă de 15 km, în anul 1907, înaintea brevetării sistemului de telefonie multiplă (1911) de către americanul C.O. Squier (n.21.08.1882).
1999: Akio Morita, inventatorul walkman-ului (n. 1921)
2004 – A murit actriţa americană Janet Leigh („Psycho”, „Scaramouche”) (n.06.07.1927).

Personalitatea zilei – Mareșalul Alexandru Averescu

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost general de armată român și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acel război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

Alexandru Averescu a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. S-a născut în ținutul Bugeacului, lângă Ismail. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A făcut studii în Italia (la Torino) unde a fost comandant al Școlii Superioare de Război (1894-1895), a fost atașat militar al României la Berlin (1895-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). Partizan al ordinii și legalității, a participat la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907. În 1913 a luat parte la războiul balcanic, conducând ofensiva română pe pământul Bulgariei, până la Sofia.

Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 – 26 august 1916, 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Prezan. A inițiat celebra manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști și Oituz (1917). Un episod din timpul războiului a rămas întipărit în mințile istoricilor: în timpul războiului se zvonise că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege și să preia puterea. Jignit de neîncrederea suveranilor, Averescu și-a dat demisia, dar peste câteva zile regina Maria îl cheamă în audiență, declarând: „Ia-o înapoi! Îmi arde degetele.” Pentru activitatea din timpul Primului Război Mondial a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927, iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal.

Bastonul de mareșal a lui Alexandru Averescu a intrat în colecția Muzeului Militar Național în anul 1960, fiind confiscat de Ministerul Afacerilor Interne, care comunica muzeului că trimite un baston de metal galben, îmbrăcat în pluș roșu și o cutie de carton roșie ce au aparținut fostului mareșal Averescu, acesta fiind confiscat de la numitul Ion Iliescu.
Din tranșee, generalul va intra în viața politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înființat în 1918 și a condus Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului).

Viața sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând Alexandru Averescu a fost loial casei regale și s-a luptat să-și păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în fața declinului. A fost prețuit de către regele Ferdinand, iar o dovadă de prețuire a fost momentul unei destăinuri: când regele se afla pe patul de moarte a poruncit ca Averescu să vină la el și să fie lăsați singuri. Înainte să moară, regele i-a declarat: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îți fac această mărturisire ca să intru ușurat în groapă”. Spre finele vieții sale, bătrân și bolnav, se retrage din viața politică. Moare în octombrie 1938 la București. A fost membru de onoare al Academiei Române.

Rubrică realizată de Grigore Ciascai