Religie
Ortodox = Sf. Sfinţit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Justina; Cuv. Teofil
Romano-catolic = Ss. Îngeri Păzitori *
Reformat (Calvin) = Petra
Greco-catolic = Ss Ciprian, ep, şi Iustina, fec, m (+ 304).
Mozaic = 14. Tishri 5770
Musulman = al-jum`a: 12. Shawwal 1430

 Sărbători
Guineea: Ziua națională – proclamarea independenței (1958)
Evenimente
1409: Este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la biserica Streisângeorgiu, Hunedoara.
1552: În urma unui puternic asediu, orașul Kazan este ocupat de trupele lui Ivan cel Groaznic. Cronicile relatează că orașul a fost ars din temelii și o mare parte a populației a fost masacrată de soldații ruși.
1569: Bogdan Lăpușneanu, depune omagiu regelui polon Sigismund II August.
1746: Într-un ciclon în apropierea localității Madras din India, trei nave de război franceze Duc d’Orléans, Phénix și Lys, se scufundă și mor aproximativ 1200 de membri al echipajelor.
1925: Tînără de 19 ani Josephine Baker, a debutat la Paris cu dansul erotic în La Revue Négre.
1930: Henry Ford pune piatra de temelie pentru Uzinele Ford din Köln.
1941: Al Doilea Război Mondial: În Operațiunea Taifun, Germania începe ofensiva asupra Moscovei; începutul Bătăliei de la Moscova.
1955: ENIAC, este întrerupt primul computerdigital.
1958: Guineea își obține în urma unui referendum independența de Franța. Primul președinte a statului va fi Sékou Touré.
1980: În Caesars Palace din Las Vegas, Larry Holmes își apăra titlul mondial de box la categoria grea, împotriva lui Muhammad Ali într-o victorie prin knockout tehnic în runda 11.
1984: Cei trei cosmonauți sovietici Leonid Denisovich Kizim, Vladimir Alekseyevich Solovyov și Oleg Jurjewitsch Atkow au revenit după 237 zile pe Pământ. A fost pînă atunci, una din misiunile cu zilele cele mai multe petrecute de cosmonauți, la bordul stației spațiale Salyut 7.
2002: Washingtonul deblochează un ajutor de 8 milioane de dolari pentru opoziția irakiană.
2006: Ia naștere prima echipă de fotbal american din România,Constanța Sharks.
2009: Dublin: irlandezii au votat în favoarea ratificării Tratatului de la Lisabona (67,13%).

Nașteri
1452: Regele Richard al III-lea al Angliei (d. 1485)
1798: Carol Albert, rege al Sardiniei (d. 1849)
1847 – S–a născut Paul von Beneckendorff und von Hindenburg, preşedintele Reichului (1925–1934). Militar de carieră şi adept înflăcărat al monarhiei, von Hindenburg a devenit o figură emblematică datorită victoriilor repurtate în campaniile primului război mondial şi a fost considerat o personalitate dominantă a dreptei politice. Ca preşedinte al Reichului, s–a dovedit incapabil să se opună ascensiunii la putere a lui Hitler (m.02.08.1934).
1847: Francisc Hossu-Longin, memorialist român (d. 1935)
1852: William Ramsay, chimist scoțian (d. 1916)
1878: Conrad Schlumberger, geofizician francez (d. 1936)
1897: Miluță Gheorghiu, actor român (d. 1971)
1904: Graham Greene, scriitor britanic (d. 1991)
1911: Miron Radu Paraschivescu, poet, publicist și traducător român (d. 1971)
1921: Dan Setlacec, medic și profesor de chirurgie român (d. 2009)
1935: Paul Goma, scriitor român
1939: Dan Spătaru, solist român de muzică ușoară (d. 2004)
1940: Gheorghe Gruia, handbalist român
1941: Zareh Baronian, arhimandrit, Biserica Armeană București
1949: Annie Leibovitz, fotograf american de etnie evreiască

Decese
1264: Papa Urban al IV-lea
1920: Max Bruch, compozitor și dirijor german, reprezentant al romantismului târziu (n. 1838)
1921: Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg (n. 1848)
1927: Svante Arrhenius, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel (n.1859)
1968: Marcel Duchamp, pictor francez (n. 1887)
1971: Alexandru Colorian, poet român (n. 1896)
1973: Mihai Bârcă, compozitor român (n. 1888)
1974: Vasili Șușkin, regizor, actor, scenarist și poet ucrainean (n. 1929)
1978: Ștefan Odobleja, medic român (n. 1902)
2002: Tiberiu Olah, compozitor și muzicolog român de etnie maghiară (n. 1928)
2007: Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei, fiică a regelui Constantin I al Greciei (n. 1913)

2008 – A murit Rob Guest, actor şi cântăreţ australian, cunoscut îndeosebi pentru rolurile din musicaluri precum „Jesus Christ Superstar”, „Mizerabilii” şi „Fantoma de la operă” (n. 17 iul 1950)

Personalitatea zilei – Graham Green

Henry Graham Greene s-a născut pe 2 octombrie 1904, în Berkhamsted, Hertfordshire. Al patrulea copil din cei şase ai familiei, Greene a fost un tînăr timid şi de o sensibilitate aparte. Nu i-a plăcut sportul şi adeseori a preferat compania romanelor de aventuri în faţa prezenţei la şcoală. În fapt, autori precum Rider Haggard sau R. M. Ballantyne au exercitat o mare influenţă asupra sa şi a stilului său, decelabilă în scriitura lui.
Trădarea şi înşelăciunea, teme recurente ale autorului, provin din copilăria sa, din chinuitorii ani de şcoală, în care adesea a avut neplăceri ca urmare a timidităţii sale. Bineînţeles, nu a fost ajutat de faptul că tatăl său era directorul instituţiei pe care o frecventa. După un număr de încercări de a se sinucide, Greene, plecînd de la şcoală într-o zi, le-a scris părinţilor săi că nu vrea să se mai întoarcă acolo niciodată. Ca urmare, la numai 15 ani, a fost trimis la un psihoterapeut în Londra. Acesta, Kenneth Richmond, i-a încurajat pornirea de a scrie şi, mai mult, l-a introdus în cercul său de prieteni cu aplecări literare, din care făcea parte, la acel moment, şi poetul Walter de la Mare.
Greene a ajuns apoi la Oxford, mai exact la Balliol College, unde a studiat istoria, specializîndu-se în istorie modernă. În autobiografia sa avea să mărturisească faptul că, pentru el, anii de facultate au însemnat o perioadă de beţii şi înglodări în datorii. Dar aceşti ani au mai însemnat ceva: crearea stilului propriu şi experienţa în munca de editare. Astfel, după înscrierea sa în Partidul Comunist (aventură de scurtă durată, întreprinsă din spirit de frondă, iar nu din convingere), a devenit membru în comitetul de redacţie al revistei „The Oxford Outlook”; mai mult, la finalul facultăţii terminase romanul Anthony Sant.
După ce şi-a luat licenţa, în 1925, Graham Greene s-a angajat ca editor adjunct la „Nottingham Journal”, după ce, anterior, ocupase alte două posturi, fără nici o tragere de inimă. Nottighamul nu i-a plăcut, fiind deranjat de aspectul său mizer, şi a făcut public acest lucru, în romanul său de mai tîrziu, Brighton Rock. Dar aici a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Vivien Dayrell-Browning, în momentul în care ea a scris ziarului pentru a arăta o serie de greşeli în privinţa catolicismului făcute de Greene în articolele sale. Sub influenţa ei, scriitorul s-a convertit în scurt timp la catolicism, în 1926.
Greene s-a mutat, împreună cu ea, la Londra, unde devine, pentru patru ani, editor adjunct şi redactor la „The Times”. Căsătoria celor doi avea să survină în octombrie 1927. Aveau să aibă doi copii, o fată, Lucy Caroline, şi un fiu, Francis. În această perioadă, a scris un roman politic, The Episode, care nu i-a fost acceptat. Primul roman care îi va fi publicat, în 1929, este Omul dinăuntru (The Man Within). Succesul cărţii l-a făcut pe scriitor să ia o decizie foarte dificilă: şi-a abandonat slujba de la „The Times”, la care ţinea foarte mult, pentru a se ocupa de literatură.
În urma eşecului următoarelor două romane (The Name of the Action şi Rumour at Nightfall), Greene este gata să revină asupra deciziei iniţiale şi să caute să revină la ziar. Trăind din banii primiţi ca avans de la editorul său, a început să lucreze ca recenzor al noutăţilor literare pentru prestigiosul „The Spectator”. Constrîns de dificultăţile materiale, Greene acceptă să scrie Expresul de Stambul (The Stambul Express), roman conceput special să fie pe gustul publicului. Acest compromis va fi şi cel care îi va aduce recunoaşterea, succesul şi prestigiul căpătate fiind augmentate de decizia luată de Twentieth Century Fox să facă un film după acest roman – celebrul Orient Express.
Din acest moment, autorul nu a mai dat dovadă de rezerve în a scrie romane care să fie atît pe gustul publicului, cît şi „serioase”. Cinefil împătimit, Greene nu s-a mulţumit doar cu prezentarea de cărţi pentru „The Spectator”, ci şi-a asumat şi postura de critic de film. Tot aici, din 1940 va fi redactor literar. În această perioadă devine şi co-editor la „Night and Day”, în scurta perioadă cît a apărut. Este interesat şi de scenarii şi începe să scrie adaptări pentru ecran, în ciuda faptului că a fost dat în judecată de Twentieth Century Fox pentru atitudinea sa critică la adresa lui Shirley Temple. În fapt, ca urmare a procesului, Greene s-a autoexilat în Mexic pentru cinci luni, loc unde a şi scris Puterea şi gloria (The Power and the Glory). Ca urmare, apariţia „Night and Day” încetează. Aici Greene, catolic convins, publicase o cronică despre filmul Wee Willie Winkie, în care scria despre Shirley Temple, pe atunci în vîrstă de opt ani: „Admiratorii ei, bărbaţi de vîrsta a doua şi funcţionari, reacţionează la cochetăria ei dubioasă, la vederea trupului ei micuţ, bine făcut şi atractiv, caracterizat de o vitalitate enormă, utilizînd povestea şi dialogul drept cortină-pretext pentru a-şi ascunde dorinţele”. După revenirea din exil, scriitorul a făcut adaptări pentru marele ecran, dar a scris şi scenarii originale. Cel mai cunoscut dintre ele este cel de la Al treilea om (The Third Man).
Graham Greene este foarte cunoscut şi pentru călătoriile întreprinse. Le-a început cu o dublă motivaţie, o dată pentru a-şi astîmpăra setea de aventură, nutrită de mic copil, iar a doua oară pentru a găsi material pentru scrierile sale. O călătorie în Suedia a dus la scrierea romanului Patria m-a făcut om (England Made Me). Cu puţin înainte de a deveni critic de film la „The Spectator”, a făcut, în 1935, un drum de 650 de kilometri, cu piciorul, prin jungla liberiană. Aventura nu doar că i-a dat ocazia să treacă pe lîngă moarte, dar i-a oferit lui Greene material pentru Journey Without Maps. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat pentru Forreign Office şi pentru Secret Intelligence Service, în Sierra Leone, care va fi cadrul pentru romanul său În inima problemei (The Heart of the Matter). Romanele cele mai cunoscute inspirate din activitatea sa în acest domeniu sînt Americanul liniştit (The Quiet American), Factorul uman (The Human Factor) şi Omul nostru din Havana (Our Man in Havana). În autoexilul său în Mexic a fost şi scriitor-martor la persecuţiile religioase din 1938, pe care le-a descris în The Lawless Roads. Tot aici a scris ceea ce mulţi critici consideră cel mai bun roman al său, Puterea şi gloria (The Power and the Glory), inspirat de atrocităţile comise de ultra-catolici. A fost foarte bine primit de o parte a publicului (primeşte Hawthornden Prize în 1941), dar condamnat de alta. Aflat în vizită la Bucureşti, ar fi replicat, atunci cînd i s-a spus că este foarte apreciat şi iubit în România: „Se poate, dar nu aţi tradus Puterea şi gloria”.
Graham Greene a continuat să străbată întreaga lume, fiind un veritabil globetrotter, pînă în momentul în care nu a mai putut face faţă deplasărilor, din punct de vedere fizic, în ultimii săi ani. A căutat să fie (şi a reuşit) în punctele fierbinţi ale lumii: în Vietnam în timpul războiului din Indochina, în Kenya în timpul revoltei naţionaliştilor Mau Mau, în Polonia stalinizată, în Cuba lui Castro, în Haiti în timpul regimului Duvalier ş.a.
Deşi Greene s-a declarat întotdeauna apolitic în calitatea sa de scriitor, a dorit mereu să fie perceput ca implicat politic şi ca susţinător şi apărător al celor oprimaţi. Implicarea sa în serviciile secrete britanice a fost şi este şi astăzi un subiect pe marginea căruia se speculează foarte mult. Autorul însuşi a declarat în mod public că este legat de Kim Philby, superiorul său din MI6, de o prietenie de o viaţă. După apariţia romanului Americanul liniştit (The Quiet American), Greene a fost acuzat că ar fi antiamerican, ceea ce l-a dus de-a binelea la o antipatie mare faţă de aceştia, îndeosebi faţă de Ronald Reagan. A început să se implice în politica din America Centrală, apropiindu-se de persoane publice precum Fidel Castro şi Manuel Noriega. Prietenia sa cu dictatorul din Panama, generalul Omar Torrijos, au dus la scrierea romanului Getting to Know the General.
Dincolo de exotismul călătoriilor sale, Greene a dobîndit notorietate şi în viaţa personală. Succesul său ca autor a dus la succes financiar, ceea ce i-a permis să ducă o viaţă extrem de confortabilă în Londra, Antibe şi Capri. A fost un apropiat al foarte multor personalităţi ale vremii sale: T. S. Eliot, Herbert Read, Evelyn Waugh, Alexander Korda, Ian Fleming, Noel Coward sînt doar o parte din numele celor pe care i-a cunoscut. A avut un număr mare de aventuri extraconjugale, iar în cele două autobiografii ale sale a mărturisit că a fost „un soţ rău şi un amant nestatornic”, deşi nu a făcut cunoscut nici un nume al celor cu care a avut relaţii. S-a despărţit de soţia sa în 1948, dar nu au divorţat niciodată. În ultima parte a vieţii, Graham Greene a trăit în Vevey, Elveţia, cu Yvonne Cloetta. Pe lîngă romane, Greene a mai publicat şi mai multe volume de nuvele, povestiri, cărţi de călătorie, piese de teatru, două biografii, sute de eseuri, cronici literare şi de film. A primit două distincţii ale Coroanei britanice: The Order of Merit şi Companion of Honour. În 1969, i s-a acordat din partea Franţei titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Volumele purtînd semnătura sa, explorînd problemele politice şi morale ale lumii moderne, se numără printre cele mai citite şi mai traduse de pe glob. A murit liniştit pe 3 aprilie 1991.
Bibliografie selectivă:
The Man Within (1929)
Stamboul Train (1932)
It’s a Battlefield (1934) (Un câmp de bătaie)
England Made Me (1935)
A Gun for Sale (1936)
Brighton Rock (1938)
The Confidential Agent (1939)
The Power and the Glory (1940) (Puterea și Gloria)
The Ministry of Fear (1943) (Ministerul groazei)
The Heart of the Matter (1948) (Esența lucrurilor)
The Third Man (1949)
The End of the Affair (1951)
The Living Room (Camera de zi)
Twenty-One Stories (1954) (nuvele)
Loser Takes All (1955)
The Quiet American (1955) (Americanul liniștit)
Our Man in Havana (1958) (Omul nostru din Havana)
A Burnt-Out Case (1960) (Un caz de mutilare)
A Sense of Reality (1963) (short stories)
The Comedians (1966) (Comedianții)
May We Borrow Your Husband? (1967) (nuvele)
Travels with My Aunt (1969)
The Honorary Consul (1973)
‘The Human Factor (1978)
Doctor Fischer of Geneva (1980)
Ways of Escape (1980) (autobiografie)
Monsignor Quixote (1982)
Getting to Know the General (1984) (Memorii din Panama)
The Tenth Man (1985)
The Captain and the Enemy (1988)
The Last Word (1990) (nuvele)
No Man’s Land (2005)

Rubrică realizată de Grigore Ciascai