”Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”. (Matei 25, 1-13)
Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte despre iminenta venire a Împărăţiei Sale. Mirele cel aşteptat cu vădită emoţie este chiar Mântuitorul. El este aşteptat în rugăciune, cu multă nădejde şi cu lumini aprinse.
Ne putem întreba în mod firesc – nu cumva fecioarele cele neînţelepte au fost nedreptăţite? Aşa s-au rugat: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă uşa!” Era multă nădejde, dar şi smerenie în această rugăciune. Atunci de ce au fost respinse? Răspunsul ni-L dă Mântuitorul. Deoarece ele nu au privegheat aşa cum se cuvine, nu au fost vrednice de venirea Mirelui. În numărul fecioarelor putem înţelege şi cele cinci simţuri ale omului.
Creştinul va dori toată viaţa să vadă chipul lui Hristos, să guste din cuvintele Sale, să pipăie rănile jertfelnice ale Mântuitorului, să aibă o viaţă curată asemenea tămâii cu bun miros, iar în urechi să audă chemarea veşniciei divine. Să ne întrebăm şi noi în mod sincer: oare candela credinţei mele arde în aşteptarea Mirelui Iisus Hristos? (Pr. D. Păduraru)
