De ce tace Traian Băsescu? Întrebarea aceasta am auzit-o în ultimele zile de zeci de ori. Ce are, unde se află şi ce gândeşte? O ploaie de presupuneri curge pe micile ecrane, mai ales din materia cenuşie a reporteriţelor care au transformat-o într-un loc comun. În acelaşi timp, această întrebare “epocală”, de cucoane care n-au ce face, ascunde şi o anume neputinţă de a privi critic tot filmul referendumului. Ba pe anumite posturi de televiziune s-a declanşat un fel de concurs de Cireşici. Cine poate să citească în subconştientul personajului şi cine poate profeţi ce planuri clocesc vrăbiuţele neuronilor săi de pe crăcile cu sinapse?
Întrebarea aceasta aparent banală trădează destul de multe lucruri. În primul rând, ea ne arată sărăcia întrebărilor care sunt folosite pe micul ecran. Aţi auzi pe cineva rostind o altă întrebare banală, de genul, cum ieşim din situaţia care am ajuns? Să zicem că ne aflăm pe un aşa fund de prăpastie (ceea ce totuşi nu este adevărat) încât nu mai are nici un rost să ne întrebăm. Sau altele. Cine e de vină? De ce a eşuat referendumul? Unde au greşit aliaţii politici şi iniţiatorii blitzkrieg-ului? Cine e de vină şi cine decontează pe partea USL-ului? Unde a greşit Comisia Europeană? Cum a putut fi dezinformată marea presă a lumii? Ce rol au jucat serviciile secrete în această operaţiune? Şi cum decontează acestea abuzurile şi ieşirile grosolane din Legea lor specifică?
Care sunt interesele economice de care americanii ţin cu dinţii în România? Ce vor să nu piardă oamenii din Comisia Europeană, mai ales cei care au urechea lipită pe marea finanţă a bătrânului continent? Au marile grupuri industriale europene reprezentanţi în Comisia Europeană? Pot să-l influenţeze inclusiv pe Barroso? Şi cum poate “cânta” România într-un asemenea concert de interese? Şi cum s-ar putea ca noua generaţie de politicieni să se aşeze în poziţia de interlocutor pentru UE şi SUA?
Mai are Crin Antonescu o şansă după ce a identificat în Departamentul de Stat al SUA un adversar? Au Roşia Montană şi Cuprumin imporanţa lor în trântirea forţată a referendumului? Dar gazele de şist şi ţiţeiul din platoul continental al Mării Negre? Ce greşeli au făcut televiziunile în această perioadă? Dar ziarele? Ce comentatori au jucat fals?Cum ieşim din situaţia catastrofală de la CCR?Veghem la respectarea Constituţiei cu Zegrean, Ceauşescu-Lăzăroiu, Motoc şi Aspazia Cojocaru? Dar în PDL, cum stă echilibrul de forţe şi cum se mai distribuie rolurile după ce tot referendumul Vasile Blaga a fost trombonul obosit, iar greul a fost purtat cu câţiva mediocri, plus 2-3 puţoi?
Am înşirat câteva întrebări obligatorii legate de derularea referendumului. Şi n-am terminat. Necum să trec de linia după care ar trebui să curgă întrebările legate de viitorul ţării noastre. Şi de cum rezolvăm repede, în mare viteză, găurile uriaşe din şvaiţerul economiei româneşti?
La noi e soare şi vara se stinge lin şi am putea crede că scăpăm de la sine. Va fi bine şi singura întrebare care se plimbă tropăind pe scoarţa cerebrală a reporteriţelor şi a responsabililor editoriali este aceeaşi:
– De ce tace Traian Băsescu?
Nici măcar nu am auzit o altă variantă. Adică una în genul:
– Ce ar mai putea spune Traian Băsescu? Sau una ceva mai acidă:
– Ar putea spune Traian Băsescu ceva nou?
Suspendarea şi referendumul nu presupun şi nu sunt echivalente cu un transplant de materie cenuşie. Nici de caracter. Nici măcar cu un tratament intensiv sau cu o cură. Ca atare, o logică elementară ne-ar împiedica să ne întrebăm de ce tace şi ce ar putea aduce nou un om care a transformat bârfa, hăhăiala şi mârlănia în discurs prezidenţial şi în politică de stat?Şi rămânerea în scaun, în ideal de mandat şi în ţel istoric!
Nimeni nu se întreabă de ce tac Crin Antonescu şi Victor Ponta, ei fiind totuşi obligaţi să încerce o explicaţie. Nu apare nici măcar întrebarea legată de vacanţa luată de unul dintre ei după abandonarea referendumului?
Chinuit de această întrebare tembelă şi de cele pe care nici eu nu le pot dezlega, am ajuns să mă întreb inclusiv dacă adepţii lui “da” de la referendum ar vrea să ştie de ce tace Traian Băsescu. Întrebarea aceasta tele-novelistică presupune un răspuns pe măsură. Ce face Vodă farmecă şi stârneşte toate babele.
– Îşi mărită fata?
Unii şi mai sadici, înainte de a afla cel mai mic amănunt despre tăcerea hăhăitului preşedinte, au avansat diverse planuri de răzbunare. Caţele politicii româneşti ştiu viitorul ca pe săpunul lor din baie. Citesc subconştientul marinarului de parcă acesta ar fi subtitrat la toarte apariţiile sale prezidenţiale.
Culmea este că nimeni nu observă un lucru. Că tăcerea lui Traian Băsescu face atmosfera publică ceva mai respirabilă. Şi nu visează la o discreţie a personajului.
Un lucru este totuşi îngrijorător. În ciuda întrebării obsesive dintr-un promo de la Antena 3, ţara nu zice nimic. Şi nimeni nu se întreabă:
– Oare de ce tace poporul român?
Cornel Nistorescu