Pentru Traian Băsescu întoarcearea la popor e o chestie fumată, care nu se mai asortează cu tricoul albastru. Acum e vorba de întoarcerea pe popor. Călare.
Odinioară, toţi neisprăviţii care se visau pe tron dădeau fuga la Stanbul, plăteau peşcheş consistent, promiteau viitor peşcheş, încă şi mai gras, şi veneau apoi cu oaste turcească după ei, să se aşeze pe scaunul domnesc. Unde rezistau până când alt neisprăvit promitea peşcheş şi mai gras. Măcar pe atunci discuţiile despre popor, democraţie, stat de drept nu existau. Nu-şi bătea nimeni capul cu mofturi din astea. Acum discuţiile astea există, dar sunt tot mofturi.
Băsescu a obţinut de două ori mandatul de preşedinte, în condiţii mai mult decât suspecte. Există îndeajuns de multe indicii că în ambele cazuri peşcheşul promis sultanului/licuriciului a cântărit greu. Acum a fost demis de votul a şapte milioane şi jumătate de oameni. Oricât de tare ţi-ar cânta mierla în cap, oricât de damblagiu ai fi, oricât de fanatic băsist, n-ai cum să nu constaţi o realitate evidentă: numărul celor care vor să-i dea un şut în cur e semnificativ mai mare decât al celor care şi l-au dorit vreodată preşedinte. A câştigat mandatele mereu la mustaţă şi în condiţii suspecte, acum e demis limpede şi fără echivoc. Toată damblageala cu cvorumul sau boicotul nu are cum schimba evidenţele, oricât de zurbagiu băsist ai fi.
Nici măcar gălbenuşul din urechea rănită cu beţişorul, a lui Băsescu, nu îşi mai imaginează că legătura lui cu poporul – atât de des invocată cândva- mai conţine altceva decât tone de salivă. Ăsta e şi motivul pentru care de la suspendare stă pitit după gard, în curticică, şi face ca toţi dracii. Ştie că orice ieşire în public îl poate umple de spumă. Şi? Naţia nu-l vrea? Ia să-ţi bagi picioarele în ea de naţie! Aşa că acum face ceea ce s-a făcut din moşi strămoşi: peşcheşul! Nici nu vreau să îmi imaginez care sunt promisiunile făcute de ăsta în schimbul sprijinului pe care îl cere acum! Dacă – Doamne ferește!- se întoarce la Cotroceni, Roşia Montană e băutură răcoritoare pe lângă pieile care sunt de tras de pe spinările noastre pentru ca băsexu şi camarila să se mai poată da uţa cu bugetul încă doi ani!
Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns că îşi mânjeşte, împroaşcă propriul popor, că îşi nenoroceşte ţara pentru damblaua lui, acum asmute şi parchetul împotriva celor care au votat! E poliţie politică? E! E teroare? E! Şi? În cur îl doare de democraţie şi alte vrăjeli, asta e bragă pentru fraieri! A condamnat el crimele comunismului? Le-a condamnat! Acu’ poate să-i salte pe toţi ăia care i se opun, că e democraţie!
La trei săptămâni după votul la referendum încă nu ştim dacă votul nostru face vreun rahat sau ba. Aşteptăm să decidă nişte unii proptiţi acolo chiar de către băsexu. Luăm şuturi în cap de la paşalele străine, trimise să ne explice că o să avem conducătorii pe care îi vor ei şi nu pe cei pe care îi vrem noi. Volga neagră nu există, dar se găsesc dube pentru săltat tot ce nu pupă la cur de tiran. Şi toate astea se întâmpla în condiţiile în care e suspendat! Imaginaţi-vă ce armonie, bunăstare şi dulce fericire se vor prăbuşi peste noi dacă ăsta se întoarce la Cotroceni.
Aţi votat? Bine! Şi? Nu contează! Deloc! Sunteţi nişte rahaţi cu ştampilă! Nu contaţi! Contează tocmeala licuricilor şi cheful superbilor de la CCR, bine struniţi de stăpânul lor. Şi mai tăceţi dracului din gură, că vă saltă parchetul!
Moshe Mordechai
P.S. Ultimele evoluţii mă fac să fiu aproape convins că CCR îl va trimite pe zurbagiu înapoi la Cotroceni. Mai departe… scapă cine poate.