”Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi”. (Matei 23, 13-22)
În capitolul al XXIII-lea din Evanghelia după Matei găsim cele „opt vaiuri”. Sunt cuvinte de mustrare adresate de către Domnul Iisus Hristos fariseilor şi cărturarilor din vremea Sa.
Trebuie făcută următoarea precizare – Mântuitorul nu a mustrat pe toţi cărturarii şi fariseii, ci doar pe cei făţarnici. Aceştia au fost mustraţi deoarece mimau evlavia şi credinţa, dar în fapt urmăreau doar slava omenescă şi aprecierea celor apropiaţi.
Să nu trăim cu impresia că doar acum 2.000 de ani erau farisei şi cărturari făţarnici. Găsim şi astăzi nenumărate exemple. Fariseii făţarnici de astăzi sunt mai stilaţi, au gulere scrobite şi limbaj elevat. Plâng pe umărul celui care plăteşte mai bine şi luptă pentru orice cauză indiferent de consecinţe. Ei au înţeles că făţărnicia poate fi o bună „meserie”.
Oare ne regăsim şi noi în acest fel de a fi al fariseilor? Dacă da, să ne străduim a ne îndrepta. Toate să le facem de la înălţimea Crucii şi prin smerita nădejde. (Pr. Dumitru Păduraru)
