Religie
Ortodox = +) Sf. Nifon, Patr. Constantinopolului; Sf. M. Mc. Evplu, arhid. (Dezlegare la ulei şi vin)
Romano-catolic = Sf. Clara, fc.
Reformat(Calvin) = Tibor (Tiberiu), Zsuzsa (Susana).
Greco-catolic = Sf. m. Euplu; [Sf. Clara de Assisi].
Mozaic = 23rd of Av, 5772; Parashat Eikev (in Diaspora).
Musulman = al-jum`a: 23. Ramadan 1433.
Evenimente
106: O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum, atesta că, la această dată, se constituise provincia romană imperială Dacia
1492: Alexandru al VI-lea este ales papă
1690: Victoria de la Tohan–Zărnești a lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești (1688–1714), împotriva armatelor habsburgice comandate de generalul Heissler și impunerea pe tronul Ardealului a lui Imre Thököly
1914: Franța declară război Austro–Ungariei
1934: Primii prizonieri federali au fost închiși în Alcatraz, SUA
1952: După abdicarea lui Talal I, Hussein a fost proclamat suveran al Regatului Hașemit al Iordaniei
1953: URSS testează prima bombă cu hidrogen
1966: John Lennon ține o conferință de presă la Chicago, scuzându-se pentru „Jesus affair”
1999: Ultima eclipsă totală de Soare din secolul XX vizibilă în România; București, singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate, s-a aflat în zona de maximum la 14:07, ora locală
2004: A fost demolat RKS Liblice 1
2008 – A fost inaugurată oficial prima rezervaţie de urşi din România, în oraşul Zărneşti, din judeţul Braşov, de către Asociaţia „Milioane de Prieteni” şi Asociaţia Mondială pentru Protecţia Animalelor (WSPA)
Nașteri
1729: Ponce Denis Ecouchard Lebrun, scriitor francez
1836: Cato Maximilian Guldberg, chimist și matematician norvegian
1858: Christiaan Eijkman, medic olandez (d. 1930)
1900: Ștefan Lupașcu (Lupasco), filosof român stabilit în Franța (d. 1988)
1925: Mike Douglas, comediant american (d. 2006)
1905: Erwin Chargaff, biochimist austriaco-american
1919: Jiri Kolar, scriitor, pictor și om de cultură ceh
1919: Ginette Neveu, violonistă franceză (d. 1949)
1921: Alex Haley, scriitor și ziarist american
1926: Aaron Klug, chimist britanic de origine lituaniană, laureat al Premiului Nobel
1929: Modest Morariu, scriitor român (d. 1988)
1930: Teodor Mazilu, dramaturg și prozator român (d. 1980)
1932: Fernando Arrabal, scriitor spaniol
1932: Ioan Mânzatu, fizician și politician român
1943: Pervez Musharraf, general și politician pakistanez
1949: Veta Biriș, interpretă româncă de folclor
1968: Prințesa Mabel a Olandei
1983: Chris Hemsworth, actor australian
Decese
1456: Ioan de Hunedoara, ban al Severinului (din 1438), voievod al Transilvaniei (din 1441), guvernator (regent) al Ungariei (din 1446). Învins la Varna(1444) și Kossovopolje(1448), a reușit să-l învingă pe Mahomed II la Belgrad (1456). A murit răpus de ciumă la Zemun, lângă Belgrad.
1464: Nicolaus Cusanus, savant german, cardinal (d. la Todi, Umbria),
1494: Hans Memling, pictor flamand (n. 1435)
1519: Johann Tetzel, călugăr dominican, adversar al lui Martin Luther,
1522: Martin Siebenbürger, sas transilvănean, primar al Vienei,
1835: Olof Åhlström, compozitor suedez (n. 14 august 1756)
1851: Lorenz Oken, naturalist mistic german (n.1 august 1779, Bohlsbach, Baden; m. Zurich).
1854: Macedonio Melloni, astronom italian (n.11 aprilie 1798, Parma; m. Portici).
1956: Jackson Pollock, pictor american (n. 1912
1857: Marshall Hall, fiziolog englez, primul care va studia refelxele. În 1830 va condamna sângerarea folosită în tratamentul bolilor. (n. 18 februarie 1790)
1961: Ion Barbu (pseudonimul literar al lui Dan Barbilian), poet și matematician (n. 19 martie 1895, Câmpulung Muscel; m. București).
1979: Ernst Boris Chain, biochimist englez (n.19 iunie 1906, Berlin). În 1940, împreună cu Howard Florey a prelucrat penicilina, transformând-o în antibiotic. Premiul Nobel în 1945, împreună cu Fleming și Florey.
1982: Tom Drake, actor („White Cliffs of Dove”, „Jonny Reno”) (n. 1919)
1984: Virgil Mazilescu, poet („Va fi liniște, va fi seară”) (n. 11 aprilie 1942)
Personalitatea Zilei
Ion Barbu pe numele sau adevarat Dan Barbilian (n. 18 martie 1895, Câmpulung-Muşcel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost un poet şi matematician român. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.
Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei (n. Soiculescu), fiica de procuror. Pseudonimul care l-a facut celebru în poezie este, de fapt, numele originar al familiei, transformat printr-o latinizare curentă.
Studiile elementare şi gimnaziale le face la Câmpulung, Damineşti, Stâlpeni, Piteşti. Urmează liceul la Bucureşti. Demonstrează de pe acum deosebite aptitudini de mathematician. După ce-şi i-a licenţa (1921) obţine o bursă pentru doctorat în Germania. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuţii în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îşi satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. Cariera matematică continuă cu susţinerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferinţe internaţionale de matematică. În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Publică diferite articole în reviste matematice.
În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaşte pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi şi mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanşat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecaţi într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian îşi descoperă talentul şi iubirea faţă de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie.
Criticul şi prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată a fi cea mai completă până în ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în 1921 în revista Viaţa Românească. Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-şi continua studiile. După trei ani, în care a făcut multe călătorii prin Germania, ducând o viaţă boemă, se întoarce în ţară.
Ion Barbu, care nu s-a rezumat niciodată să fie un simplu poet descriptiv, nu se dezminte nici cu După melci, deşi aici îl surprindem că se pierde mai mult decît oriunde în amănunta exterioare.
Din poemele fabulative cu elemente de figuraţie din natură, capodopera rămîne însă Riga Crypto şi lapona Enigel, balada închipuită de Ion Barbu ca zisă de un menestrel, “la spartul nunţii, în cămară”. Asistăm de astă dată la o dramă lirică, a cărei desfăşurare are loc în lumea vegetală a climatului boreal, implicînd erosul în forma unei conjuncturi extraordinar plasticizate. Povestea nefericitului Crypto, “regele-ciupearcă”, este cîntată cu o gingăşie plină de gravitate. Pradă dragostei pentru mica laponă Enigel, oprită într-un popas de noapte în poiana sa de muşchi, în drumul cu renii spre păşunile de mai la sud, Crypto o îmbie să rămînă acolo, “în somn fraged şi răcoare”, departe de soarele de care el se simte despărţit, prin “visuri sute, de măcel”. Semnificativele versuri ale răspunsului, cu care Enigel îi respinge rugămintea, pentru că aspiră cu întreaga ei natură la solavitate, ne dau o imagine a nordului, hibernând cu cultul soarelui în suflet, de o putere expresivă adânc memorabilă.
Principiul, pe care se structurează arta poetică a lui Ion Barbu, în ultima etapă de manifestare a evoluţiei sale apare enunţat, aproape programatic, în versurile din bucata Joc secund într-un stil care ajunge să-fie caracteristic întregului ciclu, greu de descifrat prin natura excesiv sintetică a formulării, prin subiectivismul cu,totul arbitrar al analogiilor create, prin discontinuitatea imaginilor, prin opţiunea pentru cuvântul rar sau de specialitate matematică şi uneori chiar prin tendinţa de a se da cuvintele în context un alt sens decît acel pe care îl au în uzul comun.
La 11 august 1961, moare la spitalul “Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.
“Ermetismul său i-a ucis orice spontaneitate şi i-a secat vâna. De vocaţie matematician, Ion Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactări de procesul matematic al substituirii. Se ştie că în algebră, cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ. Cuvântul obscur la Ion Barbu este necunoascuta algebrică, prin care se substituie sensul clar, misterul.” (Șerban Cioculescu)
Rubrică realizată de Grigore Ciascai
