Radu Zlati este, de câteva zile, consilierul preşedintelui interimar, Crin Antonescu, „pentru relaţia cu autorităţile publice şi societatea civilă”. Lung şi oficial titlu, faţă de deschiderea şi lipsa de fasoane a proaspătul consilier, aşa cum s-a dovedit el a fi.
Ce l-a făcut pe profesorul de istorie, născut la Sibiu, să răspundă necondiţionat apelului de la Cotroceni?! „Evident, prietenia care mă leagă de Crin încă din anii facultăţii. Iar o prietenie se poate verifica sub diferite forme. De data aceasta, sacrificând o lună din vacanţa mea, eu fiind în concediu. Dacă va fi nevoie de mine, în continuare, dincolo de orizontul 31 august, sunt de acord să continui colaborarea, şi să încep ceea ce am gândit, în perspectivă instituţională. Dacă nu, rămân cu conştiinţa faptului că am făcut ceea ce, un prieten şi… un om politic, nu-i aşa, a putut să facă”, spune Zlati.
O prietenie între Steaua, Deep Purple şi Grecia Antică
Potrivit rememorări sale, cei doi s-au cunoscut şi s-au împrietenit în anii studenţiei, căci „două locuri îi pot aduce laolaltă pe bărbaţii din diferite regiuni – armata şi facultatea”, spune Zlati. Ambii au terminat Istorie-Filozofie la Universitatea Bucureşti; au fost căminişti, în Grozăveşti, pentru că „fii ai clasei proletare, nu ne permiteam să stăm în gazdă” şi, mai ales, i-a apropiat dragostea faţă de acelaşi club de fotbal – Steaua -, faţă un anumit gen de muzică, specific acelor ani – „începând de la Deep Purple, Zeppelin, Pink Floyd, evident Beatles” -, faţă de un anumit gen de literatură şi „faţă de Grecia Antică, amândoi având specializare pe Istorie Antică Universală”.
„În ceea ce priveşte Steaua, am fost cam la toate meciurile importante, cu riscul de a mai chiuli, în cursul săptămânii, de la câte-un curs. Primul meci la care am mers împreună a fost unul de pomină: Steaua – Scorniceşti – care abia intrase în Divizia A -, şi trebuie să vă mărturisesc că eram entuziasmaţi de felul în care erau huiduiţi cei din Scorniceşti. Am mai fost şi la meciurile Naţionalei, în măsura în care ne permitea punga”.
Ca studenţi, Zlati spune că erau destul de sedentari, nu prea mergeau în excursii, însă aveau un itinerar bucureştean favorit: „Din Grozăveşti, la poalele Dealului Mitropoliei, unde erau două covrigării, la care făceam naveta de două-trei ori pe noapte. Discutam ore şi ore, mâncând covrigi calzi”, pe uscat, fără bere „pentru că, în general, nu ne-a plăcut alcoolul, nici chiar sub această formă, şi nici vara”, spune consilierul. „Mai mergeam în zona dr. Staicovici sau în Parcul Icoanei, la Teatrul Bulandra. Treceam şi prin Preoteasa, la câte-un concert – l-am mai prins, vreo doi ani, pe Andrei Aldea – ori pe la Clubul Studenţesc, unde vedeam filme de cinematecă. În „303”, mai puţin. Una peste alta, nu am fost prea mult prin cluburi. Aveam un grup de prieteni şi ne simţeam mai bine între noi decât frecventând cluburile”.
În ceea ce priveşte noua sa muncă, de la Cotroceni, Radu Zlati spune că a găsit un departament prost croit. „Nu există oameni care să se ocupe cu relaţia pe zona societăţii civile. Încerc să manifest puţină iniţiativă, să ies în faţa societăţii civile pentru a avea un contact de idei. Dar, sincer, nu este prioritar pe agenda mea să am o discuţie cu domnii de la GDS, de pildă. Dacă dânşii vor, voi veni în întâmpinarea domniilor lor, dar mi se pare mult mai util, acum, să am o discuţie cu ONG pe mediu; pentru că acest gen de probleme mi se pare mult mai presant. Aş spune că vreau să generez o relaţie cu societatea civilă, în multiplele ei forme – presă, patronate, ONG” a precizat pentru gândul consilierul prezidenţial Radu Zlati. (sursa: gandul.ro)
