Religie
Ortodox = Sf. Mc. Arhid. Lavrentie; Sf. Mc. Xist, Ep. Romei, şi Ipolit. (Post)
Romano-catolic = SF. LAURENŢIU, diacon m.
Reformat(Calvin) = Lörinc (Laurentiu), Bianka, Lóránt.
Greco-catolic = Sf. arhidiac. m. Laurenţiu.
Mozaic = 22nd of Av, 5772; Parashat Eikev (in Diaspora).
Musulman = al-jum`a: 22. Ramadan 1433.
Sărbători
Ecuador: – Ziua națională – aniversarea proclamării independenței – 1809

Evenimente
955: Bătălia de la Lechfeld; Otto cel Mare, suveran peste marile ducate germane (mai puțin Saxonia) îi înfrânge definitiv pe unguri, care de la această dată nu mai intreprind nici un atac în Germania.
1500: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), a dăruit Mănăstirii Putna, marea dveră a Răstignirii, broderie monumentală de o valoare deosebită. În colturile lucrării sunt portretele votive ale lui Ștefan și al Mariei Voichița
1534: A început înălțarea bisericii „Sf. Dumitru” din Suceava, ctitorie a domnitorului Petru Rareș.
1675: A fost înființat „Observatorul astronomic de la Greenwich”. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s–a păstrat până în prezent, și este înconjurată de un parc în centrul Londrei.
1792: Revoluția franceză: Poporul cucerește Palatul Tuileries. La prânz, castelul este luat cu asalt. Adunarea națională decide că regele este suspendat din funcțiile sale și că francezii vor alege o noua Convenție Națională a cărei misiune este să fondeze o națiune nouă – „a doua revoluție”
1809: Proclamarea independenței statului Ecuador. Sărbătoare națională.
1864: Guvernul român a contractat cu casa britanică „Stern Brothers” primul împrumut extern al României (916.000 de lire sterline, din care statul a primit 679.244 de lire, cu o dobândă de 7 la sută) garantat cu veniturile vămilor.
1875: Este pusă piatra fundamentală a castelului Peleș din Sinaia (10/22 august)
1913: Pacea de la București, care consfințește sfârșitul războiului și înfrângerea Bulgariei. Grecia i Serbia își împart Macedonia, iar România anexeaza Cadrilaterul
1919: În cadrul adunării de la Timișoara a șvabilor din Banat, aceștia își dau acordul pentru unirea proclamată la Alba Iulia.
1920: Marele Imperiu Otoman dispare. Prin semnarea Tratatului de la Sèvres pierde patru cincimi din teritoriul său.
1920: S-a semnat, la Sèvres, Tratatul de pace dintre Antanta și Imperiul otoman. Se recunoșteau inclusiv noile granițe ale României. Tratatul nu a intrat în vigoare
1945: Japonia cere pace și capituleză peste 4 zile, punând astfel capăt celui de–al doilea război mondial.
1951: S-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din România: +44,5° C în județul Brăila la Ion Sion.
1974: Portugalia recunoaște independența Guineei–Bissau
1974: Este inaugurată Sala Polivalentă din București
1995: A fost semnat acordul parțial israeliano–palestinian privind extinderea autonomiei în Cisiordania (Taba; 10–11 august)

1997 – Preşedinţii S.U.A. şi Franţei, Bill Clinton şi Jacques Chirac, au devenit cetăţeni de onoare ai Capitalei printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Nașteri
1709: Johann Georg Gmelin, explorator german, În 1735, într-o călătorie în Siberia, a descoperit permafrostul, subsolul înghețat permanent. (d. 20 mai 1755)
1740: John Frere, arheolog englez; în 1790 a descoperit unelte de silex pe care le-a considerat făcute de oameni preistorici. (d. 12 iulie 1807)
1844: Ștefan Călinescu, preot și profesor român, autor de manuale didactice (d. 6 martie 1921)
1845: Abai Kunanbaev, scriitor cazac (d. 1904)
1864: Nicolae Filip, medic veterinar și agronom, conducător al primului institut zootehnic din România (d. 15 ianuarie 1922)
1865: Alexandr Konstantinovici Glazunov, compozitor, dirijor și pedagog rus (d.21 martie 1936)
1874: Herbert Clark Hoover, al 31-lea președinte al SUA:1929-1933 (d. 1964)
1878: Alfred Döblin, scriitor și medic german (d. 26 iunie 1957)
1884: Panait Istrati (Gherasim Istrate), scriitor român (d. 1953).
1902: Arne Wilhelm Kaurin Tiselius, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel în 1948 (d. 29 octombrie 1971)
1913: Wolfgang Paul, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1993)
1912: Jorge Amado, scriitor brazilian (d. 2001)
1914: Witold Malcuzynski, pianist polonez (d. 17 iulie 1977).
1927: Barbu Cioculescu, poet, memorialist și publicist român
1929: Tamara Buciuceanu-Botez, actriță româncă de teatru și film
1937: Dan Laurențiu (Laurențiu Ciobanu), poet și eseist român
1942: Nicolae Prelipceanu, poet și jurnalist român
1960: Antonio Banderas, cântareț și actor spaniol
1962: Horia Gârbea, scriitor român

Decese
1759: Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei (n. 1713)
1802: Franz Aepinus, fizician și matematician german; cercetări în domeniul electricității și magnetismului (n. 1724)
1895: Ernst Felix Imman Hoppe-Seyler, biochimist german; în 1862 a preparat o formă cristalină de hemoglobină. În 1871 a descoperit invertaza, o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză (n. 1825)
1896: Otto Lilienthal, inginer german. În 1877 a conceput primul planor cu aripi arcuite ca ale păsărilor. În 1895 a realizat și a zburat împreună cu fratele său Gustav, cu primul planor care se poate ridica mai sus decât înălțimea de la care și-a luat avânt. A murit un an mai târziu ca urmare a prăbușirii planorului cu care zbura (n. 1848)
1915: Henry Moseley, fizician englez. În 1913 a dedus locurile ocupate de elementele chimice în tabelul periodic cu ajutorul spectrelor acestora. A formulat legea numărului de electroni: numărul de electroni al unui element chimic corespunde cu numărul său atomic. (n. 1887)
1963: Corneliu Micloși, inginer român, membru al Academiei Române (n. 1887)
1981: Vasile Brătulescu, pictor român (n. 1916)
1984: Virgil Mazilescu, poet și traducător român (n. 1942)
1993: Øystein Aarseth, chitarist norvegian (n. 1968)
2003: Constantin Galeriu, preot, profesor de teologie român (n. 1918)
2003: Jacques Deray, regizor francez (n. 1929)

Personalitatea zilei
Constantin Galeriu (* 21 noiembrie 1918, Răcătău, Bacău – 10 august 2003, București) a fost unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie.
S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeși, comuna Răcătău, județul Bacău, în familia unor țărani. Urmează școala primară în comuna natală, seminarul teologic „Sf. Gheorghe” din Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie din București (1942), doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960), doctor în teologie (1973).

Între anii 1943-1947 este preot în satul Podu Văleni, județul Prahova, apoi preot la Parohia „Sf. Vasile” din Ploiești (1947-1973), transferat ca „spiritual” la Institutul Teologic Universitar, București (1973-1974), lector (1974-1977) și profesor titular (1977-1991) la același institut.

Din 1992 este profesor consultant și conducător de doctorat la Universitatea București. De la 1 ianuarie 1990 este numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În 1999 în data de 13 august a primit titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Bacău”, prin hotărârea Consiliului Local nr. 134. Părintele Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai importanți învățați și rugători ai Bisericii Ortodoxe Române.
Din 1974 este preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru din București. Din cauza convingerilor sale religioase și umanitare, a fost întemnițat de mai multe ori în anii 1950 și 1952-1953.

În vara lui 1989, este atacat pe la miezul nopții de 8 spre 9 iulie, legat și bătut întreaga noapte. Pretextul ar fi fost – chipurile – banii, dar de fapt se căutau manuscrise recente de-ale părintelui, scrieri subversive împotriva guvernului (deși spiritualitatea și teologia dansului nu au prea multe în comun cu ordinea socială și politică). „Am fost martorul personal, alături de întreaga Biserică Sf. Silvestru, a modului exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă și înțelegere infinită față de agresorii săi. «Sărmanii de ei… îmi era milă de ei că își fac păcate…». Mi se pare o datorie de suflet să reamintesc, chiar în puține cuvinte purtarea părintelui, care se cheltuia pe sine însuși, până târziu în noapte, pentru binele celor care apelau la ajutorul său. Nu de puține ori se descălța pe străzile Bucureștiului și venea desculț acasă, pentru a-și dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viață care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor Săi.”

„Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu renunțare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruiește mama o banană copilului său!” – Părintele Galeriu

Recunoștință
„…pornim în căutarea Luminii. Ea trebuie să existe, ea trebuie să fie pe undeva, altminteri nu am tânji după ea! Suntem făcuți pentru ea!
O să fac cuvântul scurt, așa cu mi-a spus-o cândva, de mult, omul lui Dumnezeu: „Sfinții își simt nemurirea!” Am vrut să urlu: „Sfinții? Ei, da! Dar eu?” El m-a privit, a înțeles viforul din sufletul meu și a lăsat să-i cadă de pe buze cu greutatea veșniciei: „Iisus e cheia!”. L-am privit dezamăgit, scandalizat: „Dacă mergeam la un psihiatru, îmi dădea un diazepam. Dacă mergeam la un savant, îmi vorbea despre atomi. Așa, că am mers la un popă, ce altceva să fi auzit de la el?” Galeriu… cel dătător de pantofi săracilor, care se descălța pe stradă și, potrivindu-și pantofii în picioarele semenului desculț sau cu încălțările scâlciate, pornea mai departe spre casă, ascunzându-și cu grijă picioarele sub sutană, ca să nu știe nimeni, nimeni altul în afară de El (poate l-a mai văzut câteodată, câte unul, care nu și-a putut ține gura…) Galeriu… dătătorul de speranță – „problema capitală nu este nici suferința, nici chiar moartea… ci a nu fi despărțit de El, Cel care a biruit și suferința și moartea prin cruce și înviere; cu Tine, Doamne!” Galeriu… de bine grăitorul, de Lumină mărturisitorul. S-a consumat pe sine pentru Tine. Și asta i-a dat credibilitate. Infinită. Așa am auzit despre Tine.”

Opera selectivă: Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă – 1959, Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog – 1960, Rabindranath Tagore, poet și filosof indian – 1961, Mahatma Gandi – spiritualitatea creștină și problemele vremii – 1962, Sensul creștin al pocăinței – 1967, Jertfă și răscumpărare, teza de doctorat Galeriu – 1973 , Problemele actuale în religiile creștine – 1975 , Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu – 1991

Rubrică realizată de Grigore Ciascai