În plină fanfaronadă a lui Traian Băsescu, pe lângă dudele Curţii Constituţionale a României a mai plesnit un butoi cu rahat. Este vorba de scandalul dosarului deschis procurorilor George Bălan şi Marcel Sâmpetru. Deversarea a fost făcută pentru a arăta naţiei cum forţele răului, adică USL, se chinuie se pună laba pe cele două instituţii de forţă ale Justiţiei. Adică pe Parchete, pe Parchetul General şi pe DNA.
Scaunul locomotivei cu doctorat al celei mai mari procuroare iubitoare de SRI se clatină împreună cu cel al lui Morar. Esenţa dosarului: două animale corupte au fost înregistrate în timp ce plănuiau acapararea celor două mari ciolane, esenţiale în evoluţia Justiţiei, dar şi în puterea lui Traian Băsescu. De bună seamă că această deversare de rahat din Parchet a fost organizată pentru a se scurge pe imaginea lui Victor Ponta şi Crin Antonescu. Ei bine, operaţiunea a eşuat.
În primul rând pentru că legăturile celor doi procurori specializaţi în MISA, Hayssam şi Laurenţiu Mironescu cu Victor Ponta s-au dovedit a fi de o cafea. Sau măcar nedovedibile. În al doilea rând, conctactele au fost înregistrate pe ultimii metri de opoziţie ai junelui premier. În al treilea rând, rahatul scos în piaţă pentru a ne arăta încercările de acaparare a justiţiei ne-au dovedit în cel mai convingător mod cu putinţă că mult invocatele progrese din justiţie de pe vremea lui Traian Băsescu se dovedesc a fi regrese catastrofale. Stenogramele discuţiilor purtate între cei doi ne arată cum funcţionează mintea şi mecanismul procurorilor lui Traian Băsescu.
Trimiterea stenogramelor către presă (altfel barbară şi de manieră sud-americană) este totuşi folositoare pentru înţelegerea mecanismelor de funcţionare a Parchetelor. O altă mafie, complet separată de judecători, în strânsă colaborare cu poliţia şi serviciile secrete, aşteptând prada pentru şantaj în imediata vecinătate a politicienilor, parazitează piramida de putere până în vârful acesteia. Aşa a funcţionat şi la Traian Băsescu. Probabil procurorii n-au primit nici un ordin, dar au satisfăcut toate dorinţele şi sugestiile pentru a putea profita de slăbiciunile oamenilor din clientela politică şi din imediata vecinătate a lui Emil Boc sau Traian Băsescu.
Să zăbovim preţ de câteva rânduri şi asupra Curţii Constituţionale a României, un fel de Coana Mare a Justiţiei din România. De teama de a nu fi ştampilaţi cu pecetea de antidemocraţi, mulţi români mai de vază s-au întrecut în plecăciuni. Ba unii au zis că respectă sentinţele Curţii şi le-au înghiţit dintr-un foc, pe nemestecate. Aşa se face că această Curte şi-a depăşit cu mult menirea, atribuţiile şi măsura. În loc să judece fără părtinire diverse legi, ea a ajuns să legifereze şi să inventeze legislaţie, adeseori contrazicându-se, dându-şi cu stângul în dreptul, făcând prestări de servicii juridice la patronul politic. Această Coană Mare a Justiţiei a jonglat cu legile şi cu Constituţia României mai rău ca Iosefini şi le-a încurcat în aşa măsură încât din ideile izvorâte de sub scăfârliile celor 9 judecători se pot naşte şi o antologie a absurdului juridic, dar şi un război civil între tabere.
Puterea exagerată a acestei Curţi a creat României nenumărate probleme. Şi, cu toate acestea, nimeni nu s-a înghesuit să ia la puricat viaţa şi opera, cariera şi proprietăţile celor 9 judecători de la CCR. Cei mai mulţi dintre ei vin din comunism şi au în urmă un început de fişă biografică demnă de mai multă atenţie. Opera câtorva dintre ei este nulă. O tabula rasa marcată doar de titluri. Experienţa de curte este de asemenea minimă. Preşedintele CCR a fost un biet consilier juridic şi un mediocru parlamentar din partidul lui Traian Băsescu. Ce greutate morală şi ce experienţă are un om care poate fi bănuit de mediocrittate absolută? Mai mult, invită poveşti despre felul în care este răsplătit un om care ia decizii în momente de cumpănă.
Nu este acesta articolul menit să facă lumină în datele personale şi profesionale ale judecătorilor de la CCR. Dar merită reţinut un lucru. Oamenii lucrează deasupra tuturor, produc legislaţie şi interpretări demne de gândirea juridică a lui Emil Boc. Şi unii au o operă de doi lei. Şi o viaţă ce merită trecută prin lupa opiniei publice. Nu de alta, dar românii trebuie să ştie cine sunt cei 9 judecători în faţa cărora se închină toţi politicienii deşi nu înţeleg o boabă din ce legiferează şi numai cei puternici beneficiază de hotărârile lor.
Cornel Nistorescu
