Traian Băsescu a fost ales preşedinte de trei ori, a treia oară la referendumul din 2007. Dacă va fi reales a patra oară, îi va depăşi la numărul de mandate pe Ion Iliescu, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Radu de la Afumaţi sau Laiotă Basarab. Grea povară apasă pe umerii istoriei la referendumul din iulie 2012!
„Mesia nu mai există. Au fost doi şi unul l-am avut noi.” Nu se ştie cum i-a trecut aşa ceva prin cap lui Vasile Blaga, dar e limpede că duhul sfînt alege căi neaşteptate cînd are de gînd să facă auzită vocea domnului Băsescu. Preşedintele urmează să fie răstignit a doua oară, lucru cam nemesianic, dar, în felul lui, miraculos. Prima dată a înviat, ba chiar s-a înălţat în sondaje. Cu toate astea, împărăţia binelui pe pămînt nu s-a arătat cîtuşi de puţin. Că o fi tătăl, că o fi fiul acestui haos politic, Traian Băsescu e, pînă una alta, consubstanţial cu pîinea tot mai puţină a maselor şi vinul tot mai tare al puterii.
PDL e un partid format din oameni bogaţi, cei mai mulţi săraci cu duhul, înfiinţat de un zeu singur, despotic, capricios, posesiv şi cam securist. PDL e partidul ales, aflat în contract cu atotputernicul de la Cotroceni. E partidul pus să plimbe ţara prin deşert silabisind după nişte table primite de sus, care arată mai mult a grade de tablagiu decît a legi. Aşa au umplut pămîntul personaje din biblia distractivă: un Moise pitic şi inept, un Solomon cu fălci de buldog, un David cu faţă de oltean, o Dalila de doi metri.
Dacă zeul tutelar dispare, PDL dispare – aşa zic textele străvechi. Ei bine, acum lucrurile stau exact pe dos. Dacă Basescu pleacă, PDL renaşte. Asta e partea bună a tragediei mistice care bîntuie zilele astea partidul. Băsescu comite, fără să vrea, un sacrificiu întemeietor.
Urcat pe cruce la fel de abuziv cum a ordonat şi el uciderea pruncului Ponta, preşedintele-muritor o să ia asupra lui toate păcatele pedeleului. Bolovanul prăvălit asupra mormîntului său politic, dacă se va prăvăli, nu va astupa doar cei opt ani de intrigă şi ură, ci va acoperi şi factura penală a guvernării PDL.
Dacă nu s-ar fi ajuns la suspendare, cu alte cuvinte dacă Ponta ar fi putut guverna liniştit şi s-ar fi putut ocupa în linişte de auditul promis, PDL ar fi fost pus la zid, zi de zi. Ar fi apărut liste cu sume şi vinovaţi, fapte şi încadrări penale, rechizitorii şi vizite la Parchet. |n noile condiţii, subiectul e trecut în contul politic al preşedintelui, iar PDL amnistiat. Mai mult, PDL are nesperata şansă de a intra în rolul legitim al partidului de opoziţie şi să vorbească întemeiat despre abuz, încălcare şi forţaj.
Vasile Blaga a avut, prin vocea nu-ştim-cui, dreptate. Mesia numărul doi a fost la PDL. După cum se vede, încă n-a plecat. Mai întîrzie preţ de o suspendare şi, făcînd asta, salvează, din pură întîmplare, partidul.
Doru Bușcu
