Lovitură de popor

Pe 10 iunie observam că s-a înregistrat cel mai negativ vot de după 1989. Superlativul e corect în sensul de rău, periculos, distructiv al cuvântului. Oamenii au votat în primul rând din ură faţă de trufaşul Băsescu şi banda lui, ca să-i vadă daţi jos, terminaţi, iar dacă vor fi şi băgaţi la puşcărie, cu atât mai bine. Însă din ură, mai spuneam, nu se naşte niciodată nimic bun.
Dl Blaga zbiară în Parlament că înlăturarea d-sale de la şefia Senatului e lovitură de stat. Are un aer de miliţian nervos, de Băsescu primitiv, nicidecum de martir al democraţiei. Nimeni nu va tremura de grija lui şi a hoaţei Anastase, cu care se asociază. Şefiile lor sunt câştigate de 22 de ani la târguiala politică şi mereu ţintă pentru răfuieli. De bun simţ ar fi fost să-şi dea demisia îndată ce au pierdut majoritatea în Parlament, nu să-l concureze pe M. Geoană în penibil agăţându-se de scaune.
Însă desfiinţarea comisiei care l-a declarat plagiator pe plagiatorul Ponta, capturarea Monitorului Oficial, schimbarea Avocatului Poporului, atacarea Curţii Constituţionale pentru că n-a votat în favoarea USL sunt acţiuni cu caracter totalitar. USL şi-a făcut socotelile: avem destul capital popular de ură la adresa PDL – Băsescu, ca să-i dăm jos, că ne împiedică să fericim oamenii cu buna noastră guvernare? Putem să le dăm românilor sânge, în loc de pâine? Avem şi putem.
Nu e vorba de o lovitură de stat, e o lovitură de popor. Întărâtaţi de provocarea securistoidă cu „dottore” a lui Băsescu (plagiatul lui Ponta, deşi cât se poate de real, nu are aproape niciun efect la nivelul maselor), Ponta şi Antonescu atacă pe tot frontul instituţiile statului.
Spectacolul e sumbru. Dar n-ar fi rău ca toţi cei care ţipă acum ca din gură de şarpe „Lovitură de stat!” să-şi aducă aminte de câte ori democratul pursânge T. Băsescu a folosit poporul ca topor împotriva instituţiilor statului, începând cu parlamentul şi guvernul şi sfârşind cu poporul însuşi.
Cristian Tudor Popescu