Zi de Duminică. Zi de sărbătoare cu înțelesuri multiple. Ne îndreptăm cu grabă spre Biserica Misiunii Române Unite, biserica „Bunavestire” din Estul Londrei, zona Canning Town. Păşim cu nerăbdare în locaşul sfânt, unde suntem întâmpinaţi cu căldură şi un zâmbet larg şi primitor de către dragul nostru părinte Eduard-William Fărtan. Cuvintele lui au o vibraţie puternică: „La mulţi ani, români!”. Înaintăm cu sfială spre Sfântul Altar, iar privirea ne este atrasă de cele trei culori ale drapelului românesc: roşu, galben şi albastru în care s-a împodobit. În spatele acestuia stau de pază ripidele: cei doi Heruvimi si Sfânta Cruce. Imagine de o intensitate profundă, care mă trimite cu gândul la patria mamă: la credinţa si la sudoarea străbunilor părinți pentru înfăptuirea unei Românii Unite.

În jurul nostru se desfăşoară în taină, o atmosferă de sărbătoare. Biserica este plină. Imagini cât o mie de cuvinte. Români plecaţi departe de cei dragi, copii cu sânge românesc, născuți pe meleaguri străine. Atât de diferiţi ca înfățișare şi aspiraţii, dar cu atâtea în comun. Suntem fraţi atât din punct de vedere spiritual cât şi ca apartenenţă la neam. Suntem fii ai aceloraşi străbuni. Suntem aici, la mii de kilometri distanță de România, dar suntem uniţi în credinţă şi sărbătorim România cum ştim mai bine.

Oamenii aşteaptă nerăbdători începutul slujbei şi primirea hranei spirituale. Totul este pregătit până la ultimul detaliu: cor, sonorizare, invitaţi speciali, o masă cu bucate tradiţionale româneşti, fotografii. Eveniment coordonat cu atâta dedicaţie de către dragul nostru părinte Eduard Fărtan.

Copii frumoşi, îmbujorați  şi îmbrăcați în costume tradiţionale româneşti, privesc cu nerăbdare spre Altar. Suntem aici, uniţi, in credinţă şi spirit. Slujba începe sublim, „în miros de bună mireasmă” şi credinţă,  iar pe răsunet de colinde ne lăsăm transpuşi într-un spectacol extraordinar. Avem ocazia să ascultăm – unii dintre noi pentru prima dată – discursul şi Rezoluția de Unire proclamate la Alba Iulia in 1918 de către episcopul Gherlei, viitorul Cardinal Iuliu Hossu. Moment istoric, care vibrează profund în conştiinţa fiecăruia. Sărbătorim România şi suntem mândri de asta.

Voci minunate răsună în ecou pe ritmuri de colinde tradiţionale românești. Îndemnul „Sus boieri, nu mai dormiţi”, şterge orice urmă de sfială şi ne lăsăm antrenaţi în cunoscutele linii melodice atât de dragi nouă.  Un eveniment deosebit atât pentru noi ca spectatori, cât şi pentru artiştii care ne-au oferit căldura şi talentul lor: Andrada-Maria Brisc (voce şi instrumente cu clape) şi Florin-Constantin Paşcu („dobă”, percuţii şi voce) împreună cu invitaţii lor: Andreea-Monica Tălpeanu (flaut şi voce) şi Vasile Hrişcan (voce). Momente  cu emoţii intense, până la lacrimi de bucurie şi nostalgie. O sinestezie de simţuri cu parfum de smirnă şi tămâie. Trei ore de spectacol în care dăm dovadă de acea perspicacitate şi iscusinţă  atât de caracteristică neamului românesc.  Avem bucuria de a fi părtași la un eveniment cultural si naţional, aici in Londra şi de a ne implica, fiecare după priceperea şi puterea noastră. Trei ore ce zboară cu intensitate, cu   unei clipe.

Suntem bucuroși că avem ocazia să cântăm împreună imnul ţării noastre, un „Deşteaptă-te române” cântat cu patos si emoţie. Avem  nădejdea că nu a fost in zadar munca străbunilor noştri pentru unitatea naţională si vărsarea de sânge, că jertfele Sfinţilor din închisori nu vor rămâne uitate, şi că vom continua şi noi la rândul nostru, de oriunde ne-am afla, lupta pentru demnitatea şi trăinicia poporului românesc. Apartenenţa la neam va rămâne inscripţionată în codul nostru genetic şi vom fi mândri de o „Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său” (cardinalul Iuliu Hossu).

La mulţi ani, popor binecuvântat, oriunde te-ai afla! La mulţi ani, România!

Raluca-Virginia Deaş

Londra, Regatul Unit al Marii Britanii

Foto: Adrian Nitu