”În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici în pustie. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răspuns-au Lui: şapte. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus mulţimii înainte. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei”. (Marcu 8, 1-10)
Cei din preajma Domnului Iisus Hristos Îi ascultau cuvintele cu mult interes şi chiar uitaseră de preocupările vieţii de zi cu zi. Erau mulţi, era spre seară, nu aveau ce să mănânce şi nu aveau de unde să-şi poată cumpăra alimente.
Să nu ne îndoim de faptul că Fiul lui Dumnezeu ştie care sunt limitele firii umane. Domnul Hristos a îndemnat pe ucenicii Săi să ofere hrană poporului. Apostolii au făcut un calcul sumar şi şi-au dat seama că le era imposibil să adune suma de bani necesară cumpărării alimentelor. Au calculat la rece, uitând că ei se aflau lângă Cel care poate binecuvânta şi înmulţi.
Modul în care Domnul Hristos a procedat nu a exclus pe ucenici şi nici pe ceilalţi de la rezolvarea situaţiei aparent fără ieşire. Cineva din mulţime a oferit câteva pâini şi câţiva peşti.
Fiecare a contribuit la această minune: Domnul Hristos cu binecuvântarea, ucenicii cu buna rânduială, iar mulţimile cu darurile. Credinţa puternică poate muta şi munţii din loc. (Pr. Dumitru Păduraru)
