”Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor, Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”.(Matei 23, 29-39)
Cuvintele de astăzi ale Domnului Iisus Hristos au fost adresate cu predilecţie fariseilor şi cărturarilor. Poate în multe privinţe şi noi ne asemănăm celor mustraţi de Fiul lui Dumnezeu.
Până la naşterea Domnului Hristos, pentru fiecare generaţie Dumnezeu a trimis prooroci care să aducă poporul pe calea sfinţeniei şi a dreptăţii. Cei de atunci au ignorat sau minimalizat mustrările venite din partea profeţilor.
Noi, cei de astăzi, tratăm cu multă indiferenţă şi superioritate poruncile lăsate de Domnul Hristos. Pagubă sufletească au avut şi cei de atunci, păgubiţi sufleteşte suntem şi noi. Ignoranţa este una dintre cauzele care duc la îndepărtarea de Dumnezeu. Ignoranţa ne răceşte sufletul şi ne întăreşte mândria.
Din ignoranţă nu ne mai îngrijim de suflet, nu ne mai rugăm, nu mai luăm aminte la sfaturile celor înţelepţi. Din ignoranţă nu mai postim, nu ne mai spovedim, nu ne mai împărtăşim.
Să ne întrebăm sincer: „Oare cum vom scăpa de osânda gheenei?“ (Pr. Dumitru Păduraru)
