”Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte”. (Matei 12, 14-16 / 22-30)
În aceste cuvinte descoperim profunzimea învăţăturilor creştine şi sensul duhovnicesc al vieţii noastre. Noi nu doar ştim că există Dumnezeu, ci mai mult, ne dedicam viaţa noastră Lui. Doar trăind cu El şi prin El ne putem dobândi viaţa veşnică.
În lipsa Mântuitorului şi a credinţei în Învierea Sa, devenim repede risipitori, egoişti şi autosuficienţi. Dacă privim în jurul nostru, vedem mulţi fraţi de-ai noştri care prin viaţa şi faptele lor sunt împotriva Mântuitorului şi a învăţăturilor Sale.
Deşi se declară creştini, duc o viaţă lipsită de valori creştine şi chiar împotriva lui Dumnezeu. Chiar afirmă că Dumnezeu nu stă în lucrurile exterioare, ci este doar în inima omului. Aşa este, dar dacă inima ta poate face doar atât, oare cu adevărat Dumnezeu sălăşluieşte în inimile noastre?
Cine iubeşte pe Dumnezeu va arăta acest lucru prin faptele sale. Un învăţat aşa spunea: „Cine-L cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, cunoaşte rostul tuturor lucrurilor“. (Pr. Dumitru Păduraru)
