Una dintre criteriile după care se grupează oamenii în societate este cel al vârstei, respectiv al generaţiei sau al contingentului. Dar acesta nu este unul care departajează absolut şi neapărat persoanele,  deoarece societatea întotdeauna a fost compusă de persoane de vârste diferite cu aceleaşi profesii, afinităţi în multiple domenii ale vieţii sociale precum ar fi, de exemplu, cultura, religia, învăţământul, politica şi altele.

Desigur că, fiecare generaţie are specificul ei, din punctul de vedere al condiţiilor şi al curentelor ori al modei.

Totul e ca între generaţii să existe o legătură adecvată, fiecare generaţie şi contingent să ştie să se bucure de viaţă şi să fie un bun îndrumător pentru cei mai tineri, pregătindu-i pentru viitor.  Din păcate, puţini sunt cei care se mai gândesc la formarea tinerelor generaţii ca buni profesionişti, ori oameni de cultură şi chiar politicieni. Care să fie cauza? Totul pleacă de la educaţie şi mentalitate, respectiv gradul de instrucţie. Fiecare dintre noi avem trecerea noastră, momentele specifice vârstei noastre şi de aceea trebuie să învăţăm să le respectăm şi noi pe ale altora. Am întâlnit atitudini extrem de diabolice, privind înţelegerea locului şi rolului în raportul dintre generaţii şi chiar din cadrul aceluiaşi contingent. Nu vă e dor de bătrânii pudici, înţelepţi şi sfătoşi, curaţi la suflet, echilibraţi şi tineri sufleteşte?

Din păcate, obsesia sexualităţii a pus stăpânire pe minţile multora şi de toate vârstele şi unii se manifestă destul de ingrat în societate. În perioada când îmi desfăşuram activitatea de jurnalist la un ziar, cineva mi-a sugerat că o persoană oficială ar fi prea tânără pentru mine. Am fost foarte surprinsă de gândirea îngustă a acelei persoane care se pretindea a fi educată. Am zâmbit şi i-am răspuns cu generozitate că relaţia cu acea persoană este una oficială, profesională şi că nu are nicio tentă matrimonială ori sexuală. Specialiştii spun că oamenii reacţionează în funcţie de nevoile şi priorităţile pe care le au.

Tot aşa se întâmplă şi în procesul de formare a tinerelor generaţii ca profesionişti. Am observat (şi asta nu e doar observaţia mea) că, proaspeţilor absolvenţi nu li se mai asigură o perioadă de stagiu pentru a se forma şi a-şi câştiga o anumită experienţă în domeniu, cerută de angajatori. Şi nu se ştie de ce. Neglijenţa acestui aspect, al psihologiei industriale ar putea avea şi chiar are, o repercursiune gravă asupra bunului mers al societăţii.

Din păcate întâlnim tot mai puţină decenţă în gândire şi în vorbire. De aceea şi relaţiile dintre oameni sunt mult mai dificile şi superficiale, oamenii neavând un dialog autentic atât între persoane cât şi între generaţii. Cauza lipsei decenţei şi a seriozităţii ar fi în primul rând cea informaţională. Populaţia este supusă la un „bombardament” de publicităţi şi ştiri care caută numai senzaţionalul, toate bazate (în marea lor majoritate) pe foarte multă sexualitate, ceea ce constituie o distragere de la lucrurile eseţiale şi o schimbare în rău a mentalităţii despre viaţă, formând  doar oameni uşuratici, nepăsători şi fără simţul realităţii, fără  nicio morală sau un sistem de valori adecvat unei societăţi umane.

Am susţinut dintotdeauna tinerii. Mi-a plăcut să îi sprijin în activităţile lor, având un deosebit respect faţă de seniorii care au dat dovadă de discernământ, au privit cu seriozitate generaţiile tinere,  le-a înţeles şi au fost gata să le ajute prin puterea exemplului lor.

Discutam zilele trecute cu un coleg de breaslă care şi-a exprimat îngrijorarea din punctul de vedere al psihologiei industriale. El îmi spunea că el nu ar amesteca religia deoarece acesta produce multă controversă. Dar, dragii mei cititori, lupta dintre bine şi rău nu o vom putea anihila, atâta timp cât va fi acest pământ.  Sunt de părere că, până ce indivizii nu se vor analiza fiecare şi nu se vor relega de sursa de putere creatoare de unde îşi trag obârşia, adică de Creator, crezând în jertfa Domnului Isus,  nu ne vom schimba în bine niciunul dintre noi. Dimpotrivă, depărtaţi de Dumnezeu, societatea va ajunge o ceată de animale vorbitoare fără principii şi fără umanitate şi spiritualitate. Controversa religioasă  este un lucru care distrage oamenii de la Esenţa Divină, şi este una legată de teorii omeneşti şi nu de practica cerută de providenţă. Este promovată de oamenii care nu cunosc realitatea societăţii: oamenii au nevoie de Duhul Sfânt pentru a putea depăşi valul uriaş al dezădejdilor ce îşi deschid avid braţele zilnic prin diferite lipsuri ori nedreptăţi pe care trebuie să le suportăm.

Trebuie să mărturisesc că sunt puţin dezamăgită pentru că oamenii caută căi pământeşti pentru rezolvarea problemelor spirituale şi risc să mi se spună „mistică” , deşi nu e nimic mistic în ceea ce am spus şi promovez privind marea şi prima nevoie a omenirii întregi: cea de Dumnezeu în vieţile tuturor. Până aceasta nu va fi acoperită, oamenii vor fi tot mai dezumanizaţi, tot mai lipsiţi de logică şi nu vor putea asigura generaţiilor viitoare un mijloc decent de a supravieţui demn, uman şi armonios pe suprafaţa pământului.

„Nicio revoluţie care lasă inimile oamenilor neschimbate nu poate aduce un bine durabil omenirii. Revoluţia de care avem nevoie este naşterea din nou. Ea transformă oameni în făpturi noi, asemănătoare lui Isus Hristos. Noi ştim secretul revoluţiilor care reuşesc: dragostea desăvârşită”, a susţinut Richard Wurmbrand.  Cum putem realiza acest lucru? Învăţând mereu cum să trăim din Biblie. „Oricine nu mai învaţă, la 20 de ani sau la 80 de ani este bătrân. Oricine învaţă este tânăr. Cel mai măreţ lucru în viaţă este de a-ţi păstra mintea tânără” (Henry Ford).

Marina Glodici