„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla”. (Ioan 10, 1-9)
Pericopa evanghelică de astăzi ne vorbeşte despre Păstorul Cel bun şi oile Sale. În acest fel S-a caracterizat Domnul Iisus Hristos, ca un Păstor bun care poartă grijă de turma Sa.
Pentru fiecare are cuvânt de îmbărbătare, spre fiecare priveşte cu blândeţea unui părinte, fiecăruia îi oferă hrană şi ocrotire. Noi numim pe Mântuitorul Blândul Păstor. El a fost şi este model pentru toţi cei care vor să devină păstori şi conducători ai oamenilor.
Un astfel de exemplu este voievodul pe care l-am prăznuit ieri, Sfântul Ştefan cel Mare. Fiind domnitor al Moldovei, a purtat cu cinste numele de „ales al lui Hristos“. S-a îngrijit ca supuşii săi să aibă linişte şi pace. A înfruntat vremuri tulburi şi lăcomia vecinilor, însă a stat ca un neadormit şi destoinic ostaş la hotarele ţării.
Când a învins a mulţumit lui Dumnezeu pentru ajutor, când a fost învins a primit acest lucru cu smerenie. Aşa ne rugăm în această zi: „Sfinte Voievod Ştefan, roagă-te pentru sufletele noastre!“ (Pr.Dumitru Păduraru)
