De curând,  am sărbătorit cu toţii, sau aproape toţi creştinii, Sărbătorile Rusaliilor, adică a „Cincizecimii”. Puţini, însă, înţeleg cu adevărat semificaţia evenimentului şi asta din cauza confuziilor şi distragerilor zilnice ale vieţii. În urmă cu peste două milenii, Domnul Isus Hristos  a răscumpărat întreaga rasă umană de pe pământ prin Unica şi sacra jertfă de ispăşire a tuturor păcatelor foste, prezente şi viitoare ale omenirii. Fiind valabilă numai pentru cei care cred în ea.  El a murit şi a înviat! Slavă Lui! După care fapt, S-a înălţat la cer, promiţându-le ucenicilor că le va trimite Duhul Sfânt sau, Mângâietorul, respectiv Duhul Adevărului.  Şi asta s-a întâmplat la Rusalii.  

În grădina Edenului, Duhul Sfânt a fost luat pentru „a nu mai locui pururea în om”, după ce primii oameni au încălcat Cuvântul Lui Dumnezeu prin neascultare. Potrivit lui Oswald Chambers, răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos reprezintă  aducerea întregii rasei umane înapoi la relaţia pentru care a destinat-o  Dumnezeu. Această restaurare înseamnă „cunoaşterea Lui Isus Hristos atât prin viaţa colectivă cât şi în cea individuală. Isus Hristos a trimis apostoli şi învăţători exact cu scopul de a se putea realiza Personalitatea corporativă”, adică, Biserica Sa într-o comuniune spirituală. Dacă pe acest pământ mai există dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, credincioşie, facere de bine, înfrânarea poftelor, putere de sacrificiu şi oameni care sunt dedicaţi lui Dumnezeu care veghează în rugăciune pentru mâtuirea omenirii şi oprirea răului şi a deznădejdii, acest lucru I se datorează prezenţei Duhului Sfânt.

Din păcate, oamenii nu realizează că Dumnezeu manifestat prin Duhul Sfânt este alături de noi pe pământ şi a fost trimis pentru a covinge omenirea de păcat, şi de a-L face cunoscut pe Isus Hristos, pentru a ne da viaţa veşnică. Câtă nepăsare şi neatenţie îi dăm Lui Dumnezeu! Ignorăm prezenţa cea mai importantă de pe pământ, adică Prezenţa Divină a Duhului Sfânt care „mijloceşte pentru sufletele noastre cu suspine negrăite”. El ne poate da răspunsurile la întrebările care contează, doar, ascultând vocea Domnului Isus Hristos care zice: „Veniţi la Mine!”  E mai bine să trăim în tristeţe şi în descurajările vieţii deşarte decât să „aruncăm în aer încăpăţânarea, bariera neinteligentă, şi ascultând vocea Duhului Sfânt”, să ne întoarcem la Creatorul nostru şi să-L acceptam ca Domn şi Mântuitor?

În general, înaintea sărbătorilor, planează în aer, parcă, o bucurie, o emoţie peste tot, dar pentru cei mai mulţi sărbătoarea în sine, înseamnă doar petrecere, timp liber, nepunând în socoteală, lucrul cel mai important: prezenţa Lui Dumnezeu efectivă aici pe pământ în Duhul Său care este pretutindeni şi care pătrunde până între carne şi os şi care cunoaşte toate aspectele vieţii  noastre ale fiecăruia. Pentru mulţi, relatarea despre coborârea Duhului Sfânt îi depăşeşte, e ceva de domeniul folclorului, însă, realmente, Dumnezeu a locuit cu noi în trup, adică în Domnul Isus Hristos, de aceea El este numit şi „Emanuel”, adică „Dumnezeu este cu noi”, iar acum prin Duhul Său.  Aşadar, Dumnezeu este cu noi! Acum! Aici! Aşteaptă să ne întoarcem gândurile noastre, aspiraţiile noastre spre El, de a-L căuta şi a-L cunoaşte pe El. Cine Îl caută din toată inima Îl va găsi cu siguranţă. Ne zbatem atât de mult pentru trupurile noastre, dar la sufletele noastre nu ne gândim. Le neglijăm şi le împovărăm cu tot felul de informaţii nefolositoare, obosindu-le şi privându-le de la naşterea din Duhul Sfânt. De aceea, oricâte ar avea un om se va simţi gol şi neîmplinit. Noi ne tragem obârşia din Dumnezeu.

Trebuie să spun că,  zilele acestea m-a încercat o undă de tristeţe când am observat că oamenii, nu numai că nu dau importanţă Sărbătorii Rusaliilor, dar unii nici nu ştiu exact  ce se sărbătoreşte, darmite să mai simtă bucuria că Dumnezeu locuieşte cu noi aici şi ne cheamă să ne întoarcem la El. Să ne dea fericirea după care tânjim atât de mult unii dintre noi încât căutăm din răsputeri să avem satisfacţii materiale, care nu ne apropie nici pe departe de Dumnezeu, ci dimpotrivă. Nu conştientizăm că toate lucrurile le vom lăsa aici. Ne vom înfăţişa în faţa lui Dumnezeu, doar cu sufletul nostru răscumpărat sau nu. De noi depinde, de alegerea şi de pregătirea noastră spirituală pe care o facem prin rugăciune şi studiu biblic.

Va veni o zi când Duhul Sfânt va fi luat împreună cu Biserica Domnului Isus şi va fi prea târziu pentru mulţi să se mai întoarcă la Creatorul nostru. „Cel mai bun lucru de făcut, atunci când îţi dai seama că nu trăieşti realitatea spirituală este să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea Duhul Sfânt pe baza cuvintelor lui Isus Hristos. Duhul Sfânt este cel care face real în tine tot ceea ce a făcut Isus pentru tine”, spune Oswald Chambers.

Aşadar, ascultaţi, vă rog, dragii mei cititori, cuvintele pline de dragoste ale Domnului Isus prin Duhul său cel Sfânt: „Veniţi la mine… şi vă voi da odihnă în sufletele voastre” adică,  „Te voi scoate din pat, din letargie şi epuizare, din starea de om pe jumătate mort, deşi eşti în viaţă, te voi umple cu duhul de viaţă şi vei rămâne în picioare prin perfecţiunea activităţii vitale maiestuoasă şi puterea Fiului lui Dumnezeu” (Oswald Chambers).  Suntem suficient de simpli încât să venim şi să credem în cuvintele Lui? Caracterul determină revelaţia. Crezând în promisiunile Lui: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip n-am să te părăsesc”,  vom primi o putere uimitoare şi nu vom mai fi bântuiţi de nelinişti. Duhul Sfânt va fi volantul vieţilor noastre şi viaţa noastră va fi o viaţă de curaj spiritual întrupat. Lăudat fie Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!  În numele căruia suntem mereu binecuvântaţi cei care credem. ” Şi fii mereu ferice sus pe munte/ Învăţând mereu Cuvântul Său/ Spunând  la toţi că dragostea nu-i trecătoare/ Că noi ne naştem şi suntem din Dumnezeu”, (poezia „Să fii” de Marina Angela Glodici).

Marina Glodici