Una dintre cele mai importante lucruri din viaţa omului din toate timpurile a fost şi este fericirea. Chiar şi din punct de vedere juridic există dreptul la fericire al fiecărui cetăţean. Dar ce este ea şi unde o putem găsi?

Fericirea este o stare de mulțumire şi satisfacţie sufletească intensă și deplină. Bucuria se defineşte a fi un sentiment de mulţumire vie, de satisfacție sufletească. Aşadar, aceste două stări ar putea fi chiar confundate. Un mare gânditor spunea că fericirea este starea aceea de pace,de linişte interioară a unui om care şi-a atins aspiraţia. Aşadar, fericirea şi bucuria se împletesc oarecum, însă, totuşi, fericirea este ceva ce nu depinde de împrejurări, ci de răbdarea noastră a fiecăruia de a-şi pregăti inima pentru ea. Scriitorul  Alexandru Vlahuţă spunea că atunci când oamenii îşi pierd răbdarea pierd tot ceea ce au construit până atunci şi „de aceea sunt aşa puţini oameni fericiţi. Atâţia câţi merită!”. Numai oamenii buni, modeşti şi cu o conştiinţă curată pot fi fericiţi. Bucuria este o stare care poate fi continuă doar în viaţa unei persoane care cultivă dragostea de oameni, fiind a doua componetă a Duhului Sfânt, din punct de vedere teologic.

Aşa ar sta lucrurile din punct de vedere al definiţiilor, dar, din păcate, fericirea şi bucuria nu înseamnă pentru fiecare dintre noi acelaşi lucru. Pentru unii oameni care sunt curaţi la suflet, fericirea este de a se apropia de Dumnezeu, de a  cultiva lucrurile spirituale în viaţa lor, adică: dragostea, bucuria, pacea , îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Iată ingredientele unei vieţi cu adevărat fericite. Aşadar, fericirea o dă viaţa interioară şi nu cea exterioară.

Am întâlnit persoane foarte realizate din punct de vedere material şi familial, dar nefericite. Şi ştiţi de ce? Invidiau pe alţii, vorbeau de rău, se băgau în vieţile personale ale altora, doreau să controleze viaţa altora, complotau şi mereu se frământau, de parcă… ei trebuia să intervină oriunde… E o problemă şi de instrucţie, deoarece fiecare om care se pretinde instruit ştie să facă distincţie între viaţa personală şi cea socială. Cine amestecă aceste două noţiuni  în relaţiile interumane poate  genera multă discordie şi nefericire în jurul lor.  Personal, am înconjurat întotdeauna astfel de indivizi, deoarece mi-au adus şi aşa multe prejudicii… şi unele sunt ireparabile. Mi-a fost milă de ei, cât de nefericiţi pot fi de au satisfacţie când alţii sunt nefericiţi  şi „la pământ”. Dumnezeu să îi cerceteze şi să-i aducă la valorile cu adevărat veşnice de la care au făcut un rabat considerabil. Mai mult, acest gram de „fericire” de moment al păcatului, îi va costa o veşnicie întreagă când vor fi judecaţi de Cel care va judeca vii şi morţii. Adică de Domnul Isus Hristos!

Aşadar, dragii mei cititori, ce vă face să fiţi fericiţi şi bucuroşi? Asta va spune mult despre sistemul dumneavoastră de valori şi despre credinţa pe care o nutriţi. Fericirea pare un subiect filozofic, sau empiric, ori abstract pentru alţii, dar nu este chiar aşa. Chiar de ar fi aşa, orice viaţă frumoasă are la bază o filozofie adecvată.

Am învăţat în şcoală, studiind unele lucrări literare despre drama intelectualului care caută fericirea în absolut. În oameni nu putem găsi absolutul, deşi ne străduim să tindem spre el. Absolutul este doar Dumnezeu. Perfecţiunea o găsim doar în Unul singur care a trăt aici pe pământ, adică în Fiul Său, Domnul Isus Hristos.

Poate vreţi să ascultaţi ori să citiţi o prelegere sau o predică frumoasă despre fericire şi bucurie care este unică! Este vorba despre Predica de pe munte a Domnului Isus Hristos ce se găseşte în Evanghelia după Matei capitolul cinci. Dacă veţi sta la picioarele Lui, veţi înţelege că oamenii modeşti, blânzi, cu inima curată şi corecţi, amabili şi milostivi,  cei care caută pacea şi chiar cei prigoniţi din cauza dreptăţii pot fi fericiţi cu adevărat. Şi ştiţi de ce? Deoarece au conştiinţa curată. Cum se poate avea? Doar acceptând jerfta Domnului Isus. Aşadar, „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; că tot aşa au prigonit pe proorocii care a fost înainte de voi”, zice Domnul Isus.

Fericire! Bucurie! Chiar şi în necazuri? Da. Deoarece acestea nu sunt decât nişte încercări trecătoare. Nu suntem singuri. El a spus: „Iată Eu Sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”. Atât fericirea cât şi bucuria adevărată se pot clădi doar pe Adevăr care aduce în noi o natură nouă, duhovnicească, veşnică. Şi „bucuria e un resort puternic al naturii veşnice” (Romain Rolland).

Marina Glodici, Cluj Napoca, 17 iunie 2013