Petrolul Ploieşti – CFR Cluj 1-0 (1-0)
Stadion: Naţional Arena. Spectatori: 29.500. Gazon: foarte prost. Arbitru: Cristi Balaj
Asistenţi: Aurel Oniţa şi Vasile Avram
A marcat: 1-0 (min.8); Bokila cu un şut de la 15 metri după o preluare de lângă Cadu
Cartonaşe Galbene: Alcenat, Mojica, Bokila, Romario, Hamza – Mureşan, Rui Pedro, Cadu
PETROLUL: Hamutovski – Alcenat, Hoban, Manasse, Guilherme – Mustivar (cpt.), Mojica (82 – Romario) – Boudjemaa (90+2 – Achim), Hamza, Grozav (72 – Morar) – Bokila
Pe bancă: Oprea – Neag, Renan, Grecu.
CFR CLUJ: Felgueiras – Ivo Pinto, Cadu, Piccolo, Camora – Mureşan, Sare – Deac (81 – Weldon), Rui Pedro, Valente (61 – Kapetanos) – Maah
Pe bancă: Stăncioiu – Sepsi, Hora, Rada, Muniru.
Finala Cupei României – a 75-a ediţie – disputată la 80 de ani de la înfiinţarea competiţiei a dat câştig de cauză echipei Petrolul Ploieşti. Practic, finala s-a jucat în două faze: în minutul 8, la singura eroare gravă de marcaj a fundaşilor clujeni, Bokila a înscris unicul gol valabil al partidei; în minutul 90+5, Cadu înscrie din careul mic pentru clujeni, dar asistentul Oniţa indică offside. A fost sau nu a fost? Este foarte dificil de „descâlcit” faza acestui gol. Cadu se afla într-adevăr în spatele fundaşilor ploieşteni, dar dacă mingea care a ajuns la el nu a fost atinsă de părul lui Poccolo, atunci nu se poate vorbi de offside ci de o gravă eroare de arbitraj. Pe reluarile TV (filmările ProTV au fost în ton cu cei doi comentatori – adică de slabă factură) nu se poate desluşi dacă mingea l-a atins sau nu pe Piccolo. Acesta a vrut să lovească mingea cu capul, dar, repetăm, nu se poate vedea sigur dacă a atins sau nu mingea (venită dintr-o lovitură liberă) cu …părul.
Esenţa finalei: Bokila mai bun decât Valente
Dar cu toate că au dominat cca 75% din meci, nu în minutul 90+5 au pierdut cei de la CFR Cupa. Au pierdut-o în toamnă după acel 1-1 de la Istanbul cu Galatasaray, când a fost schimbat Ioan Andone de pe banca tehnică, pe motiv că în campionat ceferiştii nu străluceau. Noul antrenor, Paulo Sergio era un tehnician limitat care nu a adus nimic în plus în jocul echipei. Din contră. CFR a mers din rău în mai rău iar cedarea în iarnă a patru titulari a pus capac unui sezon catastrofal.
„Debutantul” Trică nu a reuşit să redreseze echipa şi nici nu prea avea cu cine. S-a văzut şi în finală, două mingi clare de gol au fost irosite de Diogo Valente care părea ceea ce şi este: un jucător de duzină bun pentru ligile inferioare. De altfel aici s-a văzut diferenţa între „găzari” (mai nou, după sponsor, petroliştii pot fi numiţi „gunoieri”) şi „ceferişti”: jucătorii străini de mâna a doua şi a treia aduşi de Petrolul sunt mai buni decât jucătorii de mâna a doua şi a treia aduşi în 2012 de CFR. Diferenţă vizibilă şi prin clasarea în campionat şi în finala cupei.
Cei de la CFR au mai făcut şi greşeala de a repatria jucători deveniţi rebuturi: Deac, Blejanovic sau Weldon. Când Deac luat ca mare speranţă de nemţi este trimis fără regrete pachet înapoi în România şi la Rapid nu rupe gura tâgului, CFR vine şi-l răscumpără. De ce oare? Cu jucători reeşapaţi şi jucători „second hand” slabi, nu se poate face performanţă. De altfel „filozofia” finalei cu numărul 75 a fost una foarte simplă: petrolistul Bokila venit de la divizionara secundă Sparta Rotterdam, a fost (este) mai bun decât Diogo Valente de la modesta divizionară A portugheză, Academica Coimbra. Orice alt comentariu este de prisos. (cotidianul.ro)
