Dorim sa exprimăm un punct de vedere pe care-l considerăm pertinent şi în cunoştinţă de cauză, asupra consecinţelor abandonării sau amânării pe termen mediu sau lung a unui proiect de exploatare şi valorificare a materialului din Iazul Central şi depozitarea în Iazul Aurul – ce poate fi securizat şi reabilitat datorită infrastructurii existente.

Demersul nostru este facut ca urmare a faptului că, desi suntem specializaţi în ţară şi străinătate pe securizarea şi reabilitarea perimetrelor miniere, nimeni până astăzi nu a simţit nevoia să asculte si opinia noastră, nici ca specialişti si nici ca reprezentanţi ai comunităţii baimărene. De altfel, această lipsă de comunicare cu mediul academic nu este singulară, ea caracterizând întregul proces de închidere a activităţii miniere din România.

Specialiştii din mediul universitar, competenţi în problematica activităţilor miniere şi de protecţia mediului, nu pot rămâne indiferenţi fata de consecinţele  implementării sau nu  a unui proiect minier, cu care se confruntă comunitatea locală. Punctul nostru de vedere se referă strict la aspectele şi implicaţiile tehnico-economice şi de mediu, cele juridice si cele sociale fiind de altă competenţă.

Problematica tehnico-economică şi de mediu presupune analiza a două aspecte distincte:

– abandonarea proiectului în faza existentă, sau amânarea acestuia pentru o perioadă nedefinită de timp;

– exploatarea pe actualul amplasament şi respectarea proiectului propus de Romaltyn.

Abandonarea proiectului

Implicaţiile ce decurg din abandonarea proiectului afectează în principal două obiective şi anume: Iazul Central şi Iazul Aurul.

Impactul abandonării Iazului Central asupra mediului

Situaţia actuală

Iazul Central constituie o nefastă sursă de poluare a pânzei freatice, a apelor de suprafaţă, a solului şi a aerului pe o suprafaţă considerabilă din jurul acestuia, din cauza amplasării în amonte de oraşul Baia Mare şi în preajma unei zone cu producţie agricolă.

Mineralele conţinute în acest iaz sunt reactive, datorita sulfurilor care generează în prezenţa apei si a oxigenului drenajul acid (ape acide si metale grele), care este extrem de toxic pentru mediu.

Consecinţele menţinerii Iazului în situaţia actuală

Praful antrenat de vânt este sclerozant, din cauza conţinutului de silice sub formă cristalină, care conduce la boala numită silicoză. Mai mult, antrenarea prafului cu conţinuturi de sulfuri pe mari suprafeţe agricole poluează solul prin acidifiere şi, mai grav, prin eliberarea  metalelor grele ce intră în lanţul trofic şi se regăsesc în alimente.

Dacă nu se exploatează, acest iaz trebuie confinat si reabilitat peisagistic. Confinarea presupune o izolare completă, astfel încât apa şi oxigenul să nu ajungă  în contact cu sulfurile din iaz. Este necesară acoperirea cu sol vegetal pentru înierbare dar, ulterior, obiectivul trebuie monitorizat pe perioadă nelimitată iar suprafaţa respectivă rămâne blocată pentru alte utilizări. Costurile acestor operaţii sunt considerabile iar experienţele  închiderii mineritului în România nu sunt încurajatoare, în ceea ce priveşte certitudinea realizării condiţiilor de siguranţă.

Concluzie

Eliminarea definitivă a sursei de poluare este singura soluţie cu adevarat sigură pe termen lung. Exploatarea Iazului Central, ce asigură eliminarea în bună măsură a elementelor poluante si reecologizarea ulterioară a perimetrului rămas,  reprezintă alternativa ratională pentru rezolvarea definitiva a problemei.

Abandonarea Iazului Aurul

Situaţia actuală

Iazul Aurul este construit pe un teren plat şi este considerat iaz de şes. Abandonarea acestuia în actuala fază de construcţie, implică riscuri de mediu foarte mari.

Alternativa tehnică în cazul abandonării actualului proiect

Un iaz de vale sau de coastă, pot fi reabilitate şi puse in siguranţă, în diferite stadii de construcţie. Iazul de şes presupune ridicarea acestuia până la nivelul în care se poate închide ca un dom, pentru a nu lăsa o suprafaţă foarte mare, delimitată de un dig de jur imprejur şi în interiorul căreia se afla un material foarte fin şi greu de drenat.

Concluzie

Izolarea si reabilitarea pe această suprafaţă presupun costuri extrem de mari, iar realizarea din punct de vedere tehnic este aproape imposibilă în contextul actual, având în vedere potenţialul nostru şi volumul mare de sol necesar reabilitării.

Fără un partener dispus să-şi asume costurile lucrărilor, izolarea si reabilitarea a două iazuri in Baia Mare şi comuna Recea devine, pentru comunitate şi autorităţile locale şi centrale, un deziderat imposibil de realizat pe termen scurt si mediu.

Reabilitarea Iazului Aurul se poate realiza şi prin utilizarea unei cantităţi considerabile de nămol de la Staţia de Epurare a apelor menajere, prin amestecul lui cu minerale locale, contribuind la rezolvarea unei alte probleme stringente care este, pentru municipiul Baia Mare, depozitarea acestuia.

În ce priveşte abandonarea proiectului în faza existentă sau amânarea pe o perioadă nedefinită, avem convingerea că cele afirmate exprimă un punct de vedere cert si responsabil.

Exploatarea pe actualul amplasament conform proiectului Romaltyn

Prelucrarea materialului din Iazul Central pe actualul amplasament, conform proiectului actual, implică numeroase discuţii privind riscul industrial. Este ştiut că orice activitate industrială presupune un risc de accidente, care au loc atunci cand nu sunt respectate rigorile prevăzute prin proiect.

În cazul unei noi activităţi, riscurile pot apărea chiar în faza de proiectare.

În cazul unei activităţi cu experienţă îndelungată şi proiectare responsabilă, riscurile pot apărea doar ca urmare a erorilor de execuţie generate de indisciplină sau ignoranţă. Excepţiile sunt legate de catastrofe naturale sau generate de activităţi umane.

Orice activitate presupune un risc care este, în general, mai mic decat riscul de a nu face nimic. Este extrem de elocventă zicala ”cine nu riscă nimic riscă totul…”

Concluzie

Cele expuse ne fac să considerăm ca beneficiile pe care le-ar putea aduce continuarea proiectului Romaltyn sunt mai mari decât riscurile inerente activităţii companiei, riscuri care sunt oricum mai mici decât consecinţele pe care le-ar avea menţinerea actualului statut al celor două iazuri.

Credem faptul că istoria activităţii miniere, care a fost motorul economiei din regiune şi a contribuit la formarea multor localităţi,  a fost ştearsă prea repede. În tot acest timp,  în lume,  închiderea acestei activităţi s-a realizat etapizat, după planuri coerente de conservare şi securizare a perimetrelor miniere, de protecţie socială şi, în majoritatea cazurilor, introducerea în circuitul turistic al unor obiective miniere. Potenţialul zonei noastre pentru turismul minier a fost remarcabil, dar s-a diminuat considerabil.

Ne manifestăm disponibilitatea de a oferi sprijin  şi informaţii de specialitate tuturor celor interesaţi, comunităţii locale şi mediului economic.

Baia Mare, 21 mai 2013, Colectivul de specialişti în inginerie minieră şi protecţia mediului de la Facultatea de Resurse Minerale şi Mediu