”Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Ioan 5, 17-24)
Evanghelia Sfântului Ioan este scrisă cu multă dexteritate, textul te îmbie la citit fără să te obosească. Cuvintele Mântuitorului sunt astfel prezentate ca şi cum ar fi rostite în preajma noastră. Te pătrunde cuvântul, încât simţi că Hristos Domnul este lână tine, iar cuvintele Sale ţi se adresează în mod direct.
Ascultând şi crezând în cuvintele Sale moştenim viaţa cea veşnică. Perioada până la Înălţare este un timp al concretizării promisiunilor. A promis Domnul Hristos că va învia şi i-a încredinţat de Înviere şi pe ucenicii Săi.
Ne gândim la bucuria femeilor mironosiţe, la mirarea Sfinţilor Apostoli când Domnul Hristos a venit la ei prin uşile încuiate, la bucuria ucenicilor Luca şi Cleopa pe drumul Emausului sau la încredinţarea lui Toma.
Cuprinşi de preocupările vieţii cotidiene nu mai putem percepe, simţi şi vedea lumina Învierii. Recitind cuvintele despre acest minunat eveniment vom putea exclama, asemenea sutaşului: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”. (Pr. Dumitru Păduraru)
