În fiecare an, în „săptămâna mare” sau cea a „patimilor”, cu toţii trăim emoţii deosebite. Toţi credincioşii creştini din întreaga ţară comemorează suferinţa şi moartea Domului Isus Hristos. Am văzut mulţi care lăcrimează de milă atunci când vorbesc despre cum a fost bătut şi batjocorit. Însă El nu doreşte acest lucru. El ne cere să ne plângem păcatele noastre şi să ne reîntoarcem la valorile eterne de la care societatea a făcut un rabat considerabil.  Să reînviem odată cu El la o viaţă nouă acceptând jertfa Lui care ne absolvă de vina păcatelor noastre.

Sărbătorile de Înviere sunt cele mai vesele şi cele mai pline de speranţe. Domnul nostru este viu în vecii vecilor. Mulţi profeţi au murit şi au fost îngropaţi. Dar Domnul nostru Isus Hristos A Înviat! El este Mântuitorul nostru! El este acum în ceruri şi mijloceşte pentru noi.

Mulţi acceptă că trebuie să înviem împreună cu El, dar nu vor să-şi răstignească egoul. Fără răstignirea firii pământeşti nu se poate trăi o înviere spirituală. Ne place să ne rugăm, să cântăm, să judecăm pe alţii, să ne considerăm superiori altora… însă.. nu ne smerim şi nu ne autoanalizăm.. obiectiv. Un om înviat spiritual sau născut din nou în limbajul teologic, nu mai poate avea eul decât „răstignit”.De altfel este şi un însemn că aparţin Domului Isus. Biblia spune: „Căci cei ce sunt ai Lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu poftele şi patimile ei”. (Galateni 5:24).

Din păcate, febra sărbătorilor şi-a pus amprenta pe vieţile noastre şi uităm esenţialul: să ne bucurăm de Învierea Domnului Isus şi nu să ne preocupăm până la epuizare, cum să facem bucate alese, cum să ne îmbrăcăm sau cum să facem o vacanţă de vis într-un colţ pitoresc al lumii. Nu e rău să ne îngrijim de aceste lucruri, dar să nu fie prioritatea de bază.

Auzeam, în urmă cu ceva vreme, o discuţie dintre doi oameni care dezbăteau problema „naşterii din nou”.  Deşi există frământare şi poate chiar un anumit interes nu se ia nicio hotărâre. Este greu să te opreşti, să fii tu însuţi şi să recunoşti atotputernicia Creatorului şi greşelile făcute împotriva Lui. Noi aparţinem Lui Dumnezeu. „Esenţa păcatului este revendicarea dreptului asupra propriei mele persoane” (Oswald Charmbers). Nu poate învia nimeni spiritual, fără să renunţe la supremaţia şi puterea eului şi să lase Duhul Lui Dumnezeu să îl conducă şi să primească o nouă identitate spirituală. Naşterea din nou este determinată şi de voinţa omului. Nu ceea ce simţim, ci ceea ce vrem, determină direcţia noastră spirituală. „Ridicarea pânzelor şi nu vînturile puternice ne dictează încotro mergem” (Ella Wheeler Wilcox).

Poate nu vă va veni să credeţi, dragii mei cititori, dar există tineri care nici nu ştiu ce se sărbătoreşte la Paşte. Şi fac parte dintre cei care sunt educaţi în şcoli superioare.  Am mai scris şi în alte lucrări ale mele despre acest fenomen. „Cuvintele tale dovedesc ce-i în tine. Cuvintele tale mărturisesc despre tine dacă eşti gol înlăuntru, dacă eşti uşuratic sau duhovnicesc”. Adevărata vorbire nu are nevoie de cuvinte multe” (Richard Wurmbrand) . Am câştigat multe lucruri exterioare precum: biserici noi, misiuni, radiouri, televiziuni, dar am pierdut multe interioare sau spirituale:  demnitatea, închinarea sacră  în Duh şi adevăr, conştienţa Majestăţii şi prezenţei Lui Dumnezeu, frica (solemnitatea) şi desfătarea spirituală… Potrivit lui AW Tozer, unii au pierdut „viziunea Majestăţii din Înălţimi” şi conceptul înalt despre Dumnezeu, iar fuga de închinare înseamnă fuga de Dumnezeu. „Credinţa nu vine pentru că nu cunoaştem caracterul Lui Dumnezeu” (A.W.Tozer).

Haideţi să fim creştini  în „clocot”, să trăim cu adevărat Învierea  în fiecare zi din vaţa noastră şi să îi stimulăm şi pe cei mai reci care consideră mersul la biserică un mijloc de reconfortare sufleteacă, delectare sau chiar distracţie. Nu uitaţi! Hristos a Înviat după ce a câştigat graţirea noastră de sub pedeapsa păcatului. Să înviem şi noi odată cu primăvara aceasta,  alături de întreaga natură cu o nouă dorinţă de A-l căuta şi A-l urma pe Domnul Isus. El E Viu În vecii vecilor! El Este Învierea şi Viaţa.

Marina GLODICI